Dmitrii Constantinov, fostul președinte al Adunării Populare a Găgăuziei, a dispărut din sediul instituției în momentul în care era condamnat la 12 ani de închisoare, iar ulterior s-a deplasat în regiunea transnistreană. Decizia de a-l dispersa și de a-l transfera în zona controlată de separatiști a ridicat semne de întrebare cu privire la manevrele din jurul unor personalități politice implicate în dosare grele și indirecte cu influență asupra situației din Republica Moldova.
Fuga din fața justiției și manevrele în regiunea transnistreană
Potrivit unui anunț făcut înainte de ședința guvernului de către ministrul Afacerilor Interne, Daniella Misail-Nichitin, Constantinov a fost văzut că s-a deplasat din Chișinău spre zona transnistreană imediat după condamnare. „Conform dosarului de căutare, la […]” – aceste expresii oficiale adaugă un aer de certitudine, dar în același timp ridică întrebări asupra momentului și circumstanțelor plecării fostului lider.
Acțiunea a fost confirmată de surse oficiale și mediatic, dar, în același timp, nu a fost anunțată public în mod oficial din cauza sensibilității situației. Constantinov, fost diplomat și fost președinte ad interim al autonomiei Găgăuzia, s-a aflat în centrul unor controverse politice legate de influența Rusiei în regiune și de tensiunile din interiorul Republicii Moldova. Procesul și condamnarea lui au fost, pentru mulți, parte a unui joc de putere mai amplu, în care nu este exclusă implicarea factorilor externi.
Implicarea transnistreană și riscurile pentru stabilitatea regională
Deplasarea în regiunea controlată de separatiști poate avea implicații serioase pentru echilibrul instabil din zona transnistreană. Începând cu 1992, zona transnistreană funcționează ca o entitate aproape autonomă, cu propriile structuri de control și influență din partea Moscovei, fiind adesea un teren de încercare pentru forțele ruse în regiunea extinsă a Europei de Est.
Faptul că un fost oficial moldovean de rang înalt ar fi evitat posibilitatea de a fi arestat și extrădat în Moldova, alegând să se refugieze în zona controlată de separatiști, pune în lumină vulnerabilitățile sistemului de securitate moldovenesc. Este evident că această mutare ridică întrebări cu privire la colaborarea între autoritățile locale și structurile separatiste, precum și la influența pe care o pot avea aceștia asupra politicii interne și externe a Republicii Moldova.
Context politic și repercusiuni interne
Fuga lui Constantinov devine parte a unei povești mai complexe, în care regionalizarea și influența Rusiei în Republica Moldova sunt tonul de fond. Terenul politic este marcat de rivalități între forțele filo-vestice și cele pro-ruse, iar acest eveniment a adăugat un nou capitol în conflictul latent pentru controlul asupra situației politice și teritoriale.
În ultimii ani, guvernul de la Chișinău a încercat să consolideze statul de drept și să combată corupția, dar evenimente ca această dispariție a fostului președinte al Adunării Populare a Găgăuziei, chiar în momentul condamnării, sugerează că mizele sunt mult mai mari decât simple dosare penale. Este vorba despre un joc de putere care implică și influența externă, cu riscuri directe pentru stabilitatea și integrarea europeană a Republicii Moldova.
Următorii pași rămân a fi urmăriți cu atenție, în contextul în care autoritățile moldovenești sunt conștiente de vulnerabilitatea situației și de necesitatea de a-și fortifica controalele și procedurile pentru a preveni noi incidente sau încercări de destabilizare. În același timp, oficialii din zona transnistreană și cei implicați în această fugă devin tot mai centrați în jocul geopolitic din regiune, unde fiecare mutare are consecințe multiple și de durată.
