Academiile României și Moldovei reafirmă unitatea națională și dispariția graniței de facto pe Prut

Într-un moment de reflecție asupra identității și viitorului celor două popoare, Academia Română și Academia de Științe a Moldovei au emis, marți, o declarație comună în care subliniază rolul fundamental al instituțiilor academice în păstrarea și consolidarea identității naționale. Documentul face, de asemenea, referire la fenomenul tot mai vizibil al „dispariției de facto a hotarului artificial de-a lungul Prutului”, un aspect de o importanță strategică pentru relațiile dintre cele două state și pentru percepția istorică asupra graniței.

Reafirmarea rolului academiilor în formarea identității naționale

Declarația comună, semnată de președintele Academiei Române, acad. Ioan-Aurel Pop, și de președintele Academiei de Științe a Moldovei, confirmă continuarea eforturilor de promovare a valorilor comune și de apărare a patrimoniului cultural și istoric al celor două națiuni. Într-o perioadă în care evoluțiile geopolitice și sociale pot influența identitatea națională, aceste instituții își reafirmă angajamentul de a fi gardieni ai memoriei și ai tradiției istorice care unește românii de peste Prut.

„Rolul nostru este să contribuim la păstrarea conștiinței unității noastre naționale și a valorilor comune, indiferent de provocările momentului”, se arată în declarație. În contextul actual, în care dialogul politic și economic evoluează rapid, funcția academicilor de a construi punți între cele două state capătă o semnificație și mai mare.

Dispariția de facto a graniței de-a lungul Prutului: realitate sau percepție?

Un punct important adus în discuție în document este fenomenul tot mai evident al „dispariției” de facto a hotarului artificial tras pe Prut, delimitarea tradițională dintre România și Republica Moldova. În ultimii ani, presiunea convergenței economice, culturale și sociale a făcut ca această graniță să devină tot mai difuză, chiar dacă status quo-ul juridic rămâne neschimbat.

„Dispariția de facto a hotarului artificial de-a lungul Prutului” nu înseamnă neapărat lipsa de controale oficiale, ci accentuează fenomenul de apropiere și omogenizare socială și culturală a celor două spații. Oamenii de pe ambele maluri simt, din ce în ce mai mult, că identitatea lor comună transcende barierele administrative, reafirmând, astfel, dorința de apropiere și unificare.

De altfel, această percepție comună are și un sprijin în evoluțiile politice recente, în contextul contextului european și regional, în care cele două state caută să își întărească poziția și să își definească clar identitatea într-un spațiu european în continuă schimbare. În acest context, academiile își doresc să pună accent pe rolul lor de păstrători și promovatori ai acestei continuități.

Perspectiva viitoare: între conștientizare și acțiune concretă

Declarația comună a celor două academii reprezintă un apel la conștientizarea valorii unității naționale și la întărirea dialogului și colaborării între România și Republica Moldova. În același timp, accentuează importanța păstrării unei identități coexistente, indiferent de evoluțiile geopolitice, și invita la o atitudine responsabilă față de patrimoniul comun.

În timp ce diviziunile politice persistă pe plan oficial, la nivelul societăților civile și al elitei intelectuale, se capătă tot mai mult convingerea că această barieră trebuie transformată într-un reper pentru consolidarea păcii și stabilității regionale.

Menționând dispariția progresivă a hotarului de-a lungul Prutului, oficialii academici vor să transmită un mesaj clar: identitatea și relațiile dintre cele două popoare nu pot fi limitate de granițe administrative, ci trebuie să continue să se dezvolte dincolo de ele. Într-un mod subtil, dar profund, președintele Academiei Române a precizat că „rolul nostru este să contribuim la păstrarea conștiinței unității noastre naționale și a valorilor comune”.

De acum înainte, cele două instituții academice vor să devină piloni ai unor demersuri comune, care să sprijine menținerea și promovarea acestei identități tainice, de suflet, între popoarele române. Într-o lume în care granițele se schimbă și se redefinește, această declarație reprezintă o avertizare și o speranță în același timp – că unitatea națională poate și trebuie să fie consolidată prin conștiință, cultură și acțiune concretă.