Programele naționale pentru combaterea HIV/SIDA în România au beneficiat, în anul 2025, de o finanțare de peste 500 de milioane de lei, destinate aproximativ 16.000 de pacienți. Cu toate acestea, specialiștii atrag atenția asupra unui aspect critic: fondurile alocate nu acoperă, deocamdată, măsurile de prevenție și monitorizare a pacienților, elemente esențiale în reducerea răspândirii virusului și în asigurarea calității vieții celor afectați.
Declarațiile au fost făcute de profesorul Adrian Marinescu, manager al Institutului Național de Boli Infecțioase „Prof. Dr. Matei Balș”, în cadrul Conferinței CDG dedicate programelor de sănătate. Acesta subliniază că, deși suma totală alocată este considerabilă, ea nu include toate componentele esențiale ale unui management eficient al HIV/SIDA, în special prevenția și monitorizarea continuă a pacienților.
Finanțare insuficientă pentru prevenție și monitorizare
În timp ce tratamentul și consumabilele medicale sunt acoperite de buget, măsurile preventive și supravegherea pacienților rămân în plan secund, fiind nominalizate ca fiind exclusiv din surse nefinanțate. „Prevenția în programele HIV ar putea salva și bani și vieți, dar lipsește finanțarea concretă”, afirmă Dr. Marinescu, accentuind gravitatea situației. Lipsa unor fonduri dedicate acestor componente esențiale limitează eforturile de reducere a noii infectări, care, de la an la an, menține România printre țările cu cele mai ridicate rate ale infectării cu HIV în Europa.
Criza nu afectează doar sănătatea publică, ci și sistemul de sănătate, spălându-se pe mâini de responsabilitatea de a preveni răspândirea virusului în comunități și, implicit, de a reduce costurile cu tratamentul pe termen lung. Anual, cifrele indică zeci de mii de noi cazuri diagnose, exemplele fiind reprezentate de zonele cu acces limitat la educație sanitară și servicii medicale performante.
De ce contează prevenția în lupta cu HIV
Experții subliniază faptul că prevenția rămâne cel mai eficient și mai cost-eficient instrument în combaterea epidemiei. Campaniile de educație, testările periodice, distribuția de prezervative și activitățile de conștientizare pot reduce numărul de noi infectări, salvând vieți și bugetul statului. În timp ce tratamentul medicamentos ajută pacienții existeți, prevenția previne apariția noilor cazuri.
„Dacă am avea o finanțare adecvată pentru prevenție, am putea să reducem considerabil numărul celor infectați în următorii ani. Astfel, cheltuielile pentru tratamentul pe termen lung s-ar diminua, iar comunitățile ar fi mai protejate”, explică medicul Adrian Marinescu. Lipsa acestor fonduri, în schimb, face ca eforturile de prevenție să fie insuficiente, adesea insuficient promovate și accesibile populației vulnerabile.
Perspectiva și provocările viitoare
Situația necesită o reevaluare urgentă a alocărilor pentru programele HIV. Autoritățile și partenerii sociali trebuie să conștientizeze faptul că investițiile în prevenție sunt nu doar o responsabilitate morală, ci și o soluție economică durabilă pe termen lung. Lipsa unor fonduri specifice pentru prevenție și monitorizare nu face altceva decât să perpetueze un cerc vicios, în care costurile cresc pe zi ce trece, pe măsură ce epidemia avansează.
Specialiștii îndeamnă la o mobilizare comună pentru a îmbunătăți bugetarea acestor programe, pentru ca în următorii ani să se poată observa o reducere reală a numărului de infectați, precum și o întărire a capacității de a oferi o calitate superioară a vieții celor deja infectați. În lipsa unor măsuri concrete și a unei finanțări adecvate pentru prevenție, eforturile actuale riscă să fie insuficiente pentru a opri răspândirea virusului în societatea românească.
