Inteligenţa artificială aduce moartea mai aproape, creând „versoane” digitale ale celor decedați, dar ridică mari semne de întrebare legate de etică și de modul în care procesăm doliul. Compania americană You, Only Virtual, fondată de Harrison, oferă o astfel de tehnologie, generând replici digitale antrenate pe baza datelor lăsate în urmă de persoanele decedate.
Abonamente pentru durere
Tehnologia propusă de Harrison a pornit de la o experiență personală: crearea unei versiuni digitale a mamei sale, Melodi, diagnosticată cu cancer în fază terminală. Acum, Harrison o contactează ocazional, considerând că acest lucru l-a ajutat în procesul de doliu. Însă, odată cu transformarea într-un produs comercial, apar dileme etice. You, Only Virtual oferă o versiune gratuită bazată pe text, dar pentru funcții precum apeluri vocale, serviciul este disponibil contra cost, transformând o legătură cu cei plecați într-un abonament. Criticii avertizează că se riscă comercializarea durerii, mai ales când companiile profită de atașamentul utilizatorilor față de cei pe care, inevitabil, îi vor pierde.
De-a lungul istoriei, oamenii au căutat mereu modalități de a-i ține aproape pe cei dispăruți. De la altare ancestrale la medalioane de doliu, de la fotografii cu spirite la contacte telefonice pe care nu vrei să le ștergi, nevoia de a menține o legătură nu s-a schimbat. Ceea ce s-a transformat este natura acestei legături. O fotografie păstrează o amintire, dar un robot al durerii menține interacțiunea, răspunzând și adaptându-se, oferind o simulare a prezenței. Harrison consideră că tehnologia sa oferă alinare, împiedicând disperarea și oferind un sentiment de continuitate.
Provocări psihologice
You, Only Virtual este doar una dintre multiplele platforme care exploatează această schimbare. HereAfter AI permite înregistrarea poveștilor pentru a fi accesate ulterior prin conversație, iar StoryFile generează avatare video interactive, antrenate pe baza interviurilor cu persoane în viață sau recent decedate. Replika, inițial o platformă generală bazată pe inteligență artificială, are milioane de utilizatori îndoliați. Progresele în clonarea vocii și în inteligența artificială au făcut aceste instrumente mai realiste și populare, transformând ceea ce părea experimental într-o rutină.
Psihologii atrag atenția că aceste tehnologii pot interfera cu procesul de doliu. Durerea este modul în care creierul învață să accepte pierderea. Mary-Frances O’Connor, profesoară de psihologie clinică și psihiatrie de la Universitatea din Arizona, explică că moartea distruge identitatea comună creată în timpul vieții. Sistemul de memorie știe că persoana a murit, dar sistemul de atașament continuă să aștepte prezența. De aceea, durerea este o formă de învățare dificilă. Tehnologia de durere bazată pe inteligență artificială poate complica acest proces, întrucât „versoanele” operează la timpul prezent, nu evocând amintiri, ci răspunzând și menținând iluzia prezenței.
Riscuri și beneficii
Nikolaos Statharakos, rezident în psihiatrie la Spitalul General din Salonic, explică faptul că în cazul durerii prelungite, creierul nu reușește să regleze emoțiile, menținând un răspuns susținut ca și cum pierderea s-ar produce continuu. Tehnologia ar putea intensifica aceste reacții emoționale. Harrison susține că tehnologia sa nu interferează cu adaptarea. El consideră că, într-o lume în care suportul pentru cei îndoliați este limitat, a oferi ceva este mai bine decât a nu oferi nimic.
Criticii susțin că tehnologia riscă să aplatizeze procesul natural de doliu, care face parte din modul în care oamenii procesează pierderea și învață să trăiască cu ea. Discuțiile despre tehnologiile de acest tip continuă, iar dezvoltatorii de inteligență artificială încearcă să găsească un echilibru între tehnologie și nevoile umane.
