Procesul suspecților implicați în jaful Tezaurului Dacic a început în Olanda
A început procesul suspecților implicați în jaful Tezaurului Dacic expus în Muzeul Drents din Assen, Olanda. Starea generală a suspecților este descrisă ca fiind precară, aceștia plângându-se de condițiile din detenție în fața instanței. Unul dintre suspecți, Chesley W., a relatat că a fost tratat „ca un animal”, petrecând șase luni într-o celulă insalubră.
Chesley W., în vârstă de 37 de ani, a adăugat că fotografia și numele său au fost făcute publice, ceea ce îl va bântui „pentru totdeauna”. În trecut, acesta a mai fost condamnat la cinci ani și cinci luni de închisoare pentru diverse infracțiuni, inclusiv jaf și conducere sub influența alcoolului. În cadrul serviciului de probațiune, comportamentul său a fost descris ca fiind rezervat, existând de asemenea informații despre o posibilă tulburare de personalitate.
Un trecut infracțional similar pentru un alt suspect
Un alt suspect, Bernhard Z., are un trecut similar cu al lui Chesley W. și a fost condamnat tot la cinci ani și cinci luni de închisoare pentru o spargere violentă de locuință. Cazierul său judiciar este însă mult mai vast, cuprinzând vandalism, agresiune, posesie de droguri și conducere sub influența alcoolului. Z. este, de asemenea, un obișnuit al serviciului de probațiune, confruntându-se cu probleme legate de consumul de droguri și cu o viață instabilă.
În fața instanței, Z. a declarat că își păstrează calmul, dar este furios, rezervându-și dreptul de a tăcea. Ulterior, acesta a adăugat că „în cele din urmă, s-ar putea să vrea, totuși, să spună ceva”. Jan B., un alt suspect, a refuzat să coopereze cu serviciul de probațiune. Tânărul de 21 de ani, a lucrat ca pictor și locuia cu părinții săi.
Reacțiile oficialilor și impactul jafului
Directorul Muzeului Drents, Robert Van Langh, a subliniat importanța culturală a obiectelor furate, considerând jaful un atac la adresa demnității poporului român. Van Langh a descris această perioadă ca fiind „oribilă”, adăugând că furtul obiectelor de patrimoniu a generat șocuri profunde atât în Olanda, cât și în România. Acesta a subliniat că „banii nu pot compensa furtul de identitate culturală”.
Directorul a vorbit despre trauma suferită, dispariția obiectelor fiind resimțită ca o rană în memoria colectivă. Impactul jafului a depășit granițele muzeului, generând furie și neîncredere. Avocații vor prezenta argumentele lor în fața instanței joi.
