Amy Madigan a câștigat Premiul Oscar pentru cea mai bună actriță în rol secundar, marțea trecută, în cadrul galei din Hollywood, pentru interpretarea soției posedate Gladys în filmul supranatural „Weapons”. La 75 de ani, după o absență de aproape 40 de ani de pe lista nominalizărilor, Madigan a revenit triumfător în lumina reflectoarelor, demonstrând încă o dată robustețea carierei sale și puterea interpretării.
Un rol extrem de important și secretomania din spatele filmului
Actrița a fost onorată pentru presa din cadrul galei, în timpul unei festivități memorabile, unde a ieșit pe scenă râzând cu voce tare, și-a înălțat trofeul și a făcut o declarație emoționantă. „Ne sfătuiesc uneori să nu rostim toate aceste nume, pentru că nimeni nu știe cine sunt”, a spus ea, zâmbind larg, apoi adăugând: „Dar nu le rostesc pentru că sunt simple nume. Ei înseamnă mult pentru mine; fără ei, nu aș fi fost aici”.
Personajul Gladys, pe cât de secundar, pe atât de esențial pentru trama filmului, a fost păstrat în secret de echipa de marketing, pentru a nu da spoilerii în preajma lansării. Madigan a declarat că rolul său este atât de crucial pentru unul dintre cele mai importante twist-uri ale peliculei, încât a fost ținut departe de presă în perioada campaniei de promovare. „Gladys m-a surprins, ea primește multă iubire din partea publicului”, a spus ea la festivitatea de premieră a premiului.
Din trecutul ei, la sclipirea de moment de acum
Pentru Amy Madigan, această recunoaștere reprezintă o reabilitare a unui raport lung cu industria. Ultima nominalizare pentru Oscar a fost în 1985, pentru „Twice in a Lifetime”, stabilind un record pentru cea mai lungă pauză între nominalizări pentru o actriță. Întrebată dacă perioada de după două decenii și jumătate a influențat abordarea sa față de film, Madigan a răspuns sincer: „Ce e diferit acum? Acești [premii] mici aurii. E o diferență uriașă.”
Ce înseamnă acest succes pentru actrița în vârstă și industria cinematografică
Departe de backstage sau de lumina reflectoarelor, Madigan a dezvăluit că, deși oportunitățile devin din ce în ce mai rare odată cu înaintarea în vârstă, ea încă speră să găsească roluri care s-o motiveze și să-i mențină fața pe ecran. „Sper ca ceva să mă găsească, pentru că, în final, nu e niciodată garantat”, spune ea, în timp ce își amintește de number-urile din trecutul său prolific, precum „Field of Dreams” și „Uncle Buck”.
Aceasta a mulțumit în special regizorului și scenaristului Zach Cregger, pentru că i-a oferit un „rol de vis”. În același timp, ea a menționat că, deși filmele horror sunt adesea trecute cu vederea în ceea ce privește recunoașterea majoră, anul acesta, peliculele din acest gen au primit atenție meritată, o tendință pe care actrița o consideră încurajatoare pentru industria cinematografică.
Recunoaștere în ciuda etichetei de gen
Madigan a adus un omagiu și celorlalte nominalizate din categoria sa, menționând nume precum Teyana Taylor, Wunmi Mosaku, Elle Fanning și Inga Ibsdotter Lilleaas. În opinia ei, această categorie a fost extrem de competitivă, fără un favorit clar, reușind astfel să reafirme diversitatea și calitatea filmelor din acest sezon.
De o sinceritate autentică, actrița a spus că, odată cu această victorie, își dorește și mai mult să revină în proiecte valoroase, poate chiar într-un prequel al personajului Gladys, dacă oportunitatea îi va fi oferită.
Cariera lui Madigan a fost de-a lungul timpului marcată și de apariții de succes pe Broadway, demonstrând versatilitatea talentului său. În interviuri, ea a recunoscut că, deși șansele pentru actrițele mature se diminuează, speră ca lucrurile să se schimbe, iar industria să fie mai cuprinzătoare cu vârsta și experiența.
Un sentiment de sinceră mulțumire și speranță
Cu un discurs plin de umor, Madigan a încheiat spunând că această statuetă nu e doar pentru ea, ci și pentru toate eforturile și sprijinul celor care au crezut și au investit în ea. „Ce e diferit acum? Acești mici băieți aurii”, a repetat, râzând, cu privirea răvășită, după ce a urcat pe scenă să-și închina trofeul.
Pentru ea, Oscarul de anul acesta nu reprezintă doar o recunoaștere a unui rol excelent sau a unui eveniment rar în istoria sa profesională, ci și o condamnație asupra valorii actrițelor mai în vârstă, dar, mai ales, o promisiune că răbdarea și talentul pot aduce succesul, chiar și după aproape patru decenii în industrie.
Sursa: AP News
