Într-o perioadă în care schimbările climatice devin tot mai evidente, o analiză recentă a Administrației Naționale de Meteorologie (ANM) scoate la iveală evoluția drastică a condițiilor meteo din ultimele 17 sezoane de iarnă, atât în zonele montane, cât și în regiunile de câmpie, inclusiv Bucureștiul. Datele oglindesc nu doar fluctuațiile temperaturilor, ci și extremele de zăpadă, pe fondul unor modele climatice care devin din ce în ce mai imprevizibile.
Zonele montane: recorduri și fluctuații extreme de zăpadă
Conform analizei ANM, în regiunea munților, cele mai însemnate grosimi ale stratului de zăpadă au fost raportate în anumite ierni, depășind cu mult valorile medii. În 2013, vânturile reci și temperaturile scăzute au favorizat creșterea stratului de zăpadă la cote istorice, adesea depășind 150 de centimetri în anumite zone. În acea perioadă, specialiștii au remarcat o regularitate în apariția unor episoade de iarnă severă, dar și perioade de topire accelerată, unele chiar în timpul lunii ianuarie. „Ne confruntăm cu variații extreme, toate semnale clare ale instabilității climatice”, afirmă meteorologii.
Un alt motiv de îngrijorare îl reprezintă tendința de a observa rapoarte tot mai frecvente despre depășiri ale valorilor medii tradiționale, un semnal clar al încălzirii globale. În zonele montane, aceste fluctuații complică gestionarea resurselor și planificarea activităților economice, în special în turism și agricultură, dependente de condițiile meteo specifice acestor regiuni.
Regiunile de câmpie și Bucureștiul: temperaturi mereu în schimbare
În contrast cu zonele montane, regiunile de câmpie și capitala au înregistrat, în aceeași perioadă, variații mai mici ale grosimii stratului de zăpadă, însă tendințele indică o creștere a temperaturilor minime și o reducere a duratei perioadelor cu ninsori consistente. Bucureștiul a avut unele episoade de iarnă cu zăpadă redusă, dar în ultimii ani, tendința de încălzire a dus la perioade mai lungi de condiții an băltuit, fără zăpadă sau cu doar mici stratificări.
Analiza ANM indică faptul că, în medie, temperaturile minime din luna ianuarie au crescut cu aproximativ 2 grade Celsius față de începutul deceniului, iar cele maxime nu au fost mai prejos de valorile obținute în același interval de timp. Această descreștere a frecvenței episoadelor de ger extrem nu a redus însă momentele de temperaturi atipic de ridicate pentru sezonul rece, ceea ce înseamnă că iarna devine din ce în ce mai imprevizibilă și mai diferită față de patternurile clasice.
Impactul asupra mediului și societății
Pe fondul acestor date, ecologii și autoritățile locale atrag atenția asupra efectelor asupra ecosistemelor, dar și asupra infrastructurii urbane. Având în vedere că fluctuațiile de temperatură pot accelera eroziunea terenurilor și afectează flora și fauna, există o nevoie acută de adaptare a strategiilor de mediu și de dezvoltare durabilă. În plus, gestionarea resurselor de apă, deja afectate de topirea precoce a zăpezii, devine o prioritate.
În același timp, autoritățile și comunitățile trebuie să țină cont de aceste tendințe în planificarea infrastructurii și în elaborarea politicilor de urgență în sezonul rece. De exemplu, episoadele de ninsoare mai puțin consistente pot duce la dificultăți în asigurarea mobilității și siguranței populației, în timp ce perioadele mai calde permit uneori extinderea unor fenomene atmosferice periculoase, precum furtuni sau precipitații violente.
Privind înainte, climatologii avertizează că aceste tendințe vor continua, iar condițiile meteorologice din iernile viitoare vor deveni și mai diversificate. În contextul încălzirii globale, adaptarea la aceste schimbări devine nu doar o necesitate, ci o prioritate pentru toate nivelurile de guvernare și pentru întreaga societate. În această dinamică, România trebuie să fie pregătită pentru provocările unui climat în continuă schimbare, în care vechile modele nu mai sunt de mult relevante, iar predictibilitatea devine tot mai dificilă.
