Apele uzate și poluarea apelor din curțile de exploatare ale Bucureștiului reprezintă o problemă majoră, adânc înrădăcinată în infrastructura învechită și lipsa investițiilor fundamentale. Conduit din râul Argeș, apa care ajunge în Capitală este, în realitate, una foarte poluată, seva unei administrații ce pare incapabilă să asigure un serviciu de calitate pentru locuitorii orașului. În timp ce autoritățile locale și compania responsabilă, Apa Nova, neagă existența unor probleme reale, realitatea de pe teren dezvăluie un altfel de tablou.
Risc de sănătate în absența unei tratări eficiente
Apa care pleacă din barajul Vidraru nu mai are nimic din potențialul de curățenie de odinioară. În stația de tratare Cerbureni, din Curtea de Argeș, unde apa este supusă procesului de filtrare, condițiile lasă mult de dorit. Bazinele de decantare nu au fost modernizate de peste 50 de ani, iar echipamentele din subsol, amplasate acolo din 1973, sunt acum depășite, ruginit și ineficiente. În ciuda acestor deficiențe, primarul Constantin Panțurescu insistă că „totul se curăță și se întreține periodic”, deși realitatea pare să contrazică acest afrim.
Silvia Ionescu, medic în compartimentul de evaluare a factorilor de risc din DSP Argeș, avertizează asupra faptului că „timp de mai multe săptămâni, apa din Argeș a avut turbiditate mare, adică nămol, motiv pentru care nu poate fi consumată, din moment ce poate conține bacterii”. Cu toate acestea, primarul localității susține că nu există probleme, evidențiind o diferență de percepție între autorități și experți.
Infrastructura învechită și lipsa investițiilor majore
Investițiile promise de-a lungul anilor în modernizarea infrastructurii sunt, din păcate, insuficiente și aproape ineficiente. În cadrul companiei Aquaterm, responsabilă cu administrarea rețelei, au fost semnalate probleme grave încă de acum mai bine de un an, dar soluțiile întârzie să se materializeze. Chiar dacă s-au alocat fonduri europene pentru construcția unei noi stații de epurare, acestea au fost folosite pentru o lucrare începută în 2022, ce încă nu a fost finalizată, în timp ce vechea stație de epurare continuă să deverseze dejecțiile în râul Argeș, într-o baltă plină de gunoaie.
Această baltă, considerată punctul de deversare, furnizează, de fapt, un lichid încărcat cu poluanți, poluând și mai mult râul. La ultimele controale, efectuate la finalul anului 2024, inspectorii au descoperit că nu au fost identificate corect gura de deversare, ceea ce accentuează problemele legate de transparență și responsabilitate. În plus, lipsa controalelor în 2025 ridică semne de întrebare cu privire la controlul și monitorizarea proceselor de tratare a apelor.
Situația din județul Giurgiu, o altă perspectivă a dezolării
În județul Giurgiu, la doar câțiva kilometri de București, afluxul de probleme nu se oprește. Mai multe localități, precum Adunații-Copăceni, nu dispun de sistem de canalizare în adevăratul sens al cuvântului, deși au fost puse în funcție puțuri și conducte trase încă din 2010. În aceste zone, apa de consum nu este potabilă, componentele infrastructurii fiind insuficiente pentru a asigura sosirea unei ape sigure, chiar dacă există, tehnic, rețele de distribuție.
În tot acest tablou sumbru, autoritățile și companiile specializate sunt acuzate că nu reușesc să găsească soluții concrete pentru a remedia situația. În timp ce românii își tot pun întrebări despre calitatea apei pe care o consumă, lipsa unor investiții strategice și a unui plan de modernizare clar amenință nu doar sănătatea publică, ci și sustenabilitatea mediului. Perspectivele pentru următorii ani rămân incert, iar fără acțiuni concrete, riscul unor probleme grave va persista, fiind doar o chestiune de timp până când criza apei potabile va deveni și mai acută.
