Sistemul de sănătate din România, deși a beneficiat de o dublare a bugetului în ultimii șapte ani, rămâne grav subfinanțat, iar problemele legate de risipa banilor publici continuă să fie o realitate alarmantă. În ciuda creșterii semnificative a fondurilor alocate, realitatea în teren arată că banii nu sunt valorificați eficient, iar sistemul de sănătate se confruntă cu provocări majore generate nu doar de lipsa resurselor, ci și de gestionarea defectuoasă a acestora.
Buget majorat, dar rezultate limitate
De la aproximativ 3,5 miliarde de euro în 2015, bugetul pentru sănătate a ajuns în ultimii ani să depășească 7 miliarde de euro, însă această creștere nu s-a tradus într-o schimbare semnificativă a calității serviciilor medicale sau a accesului populației la tratament. Conform oficialilor din Ministerul Finanțelor, o mare parte din fonduri sunt cheltuite într-un mod care nu justifică întotdeauna nevoile reale ale sistemului, iar risipa devine cauză principală pentru persistenta subfinanțare provoacată de cheltuielile ineficiente.
Unul dintre cele mai grave fenomene este risipa legată de plata salariilor și a comisioanelor bancare aferente transferurilor către personalul medical. Subsecretarul de stat Attila György a evidențiat această problemă, afirmând că „am avut zile în care am plătit 80.000 de euro comisioanele bancare aferente ordinelor de plată a salariilor”. Aceste sume, aparent mici în contextul unor bugete uriașe, atrag însă atenția asupra unor probleme sistemice, precum proceduri administrative ineficiente și plăți excesive pentru servicii bancare, care în timp se adună și devin o povară semnificativă pentru buget.
Impactul risipului asupra sistemului de sănătate
Risipa materializează nu doar în cheltuieli bancare exagerate, ci și în gestionarea defectuoasă a corpului medical, a echipamentelor sau a fondurilor destinate infrastructurii. În ultimii ani, s-au făcut numeroase apeluri pentru reforme structurale, însă rezultatele sunt limitate, iar resursele alocate continuă să fie consumate fără a se atinge obiectivele. Astfel, apar probleme precum lipsa medicamentelor esențiale, condiții precare în unele unități spitalicești sau o continuitate redusă a serviciilor.
Contextul guvernamental menține o abordare cautiousă, deși există recunoașterea oficială a faptului că domeniul sănătății necesită nu doar creșteri bugetare, ci și o reformă profundă a mecanismelor de alocare și utilizare a fondurilor. Întrebarea cheie rămâne dacă actuala strategie va putea să depășească blocajele administrative și să asigure o gestionare mai eficientă a resurselor, în spiritul unor standarde europene, mai ales în contextul provocărilor generate de criza sanitară globală.
Perspectiva pe termen mediu și lung
În timp ce autoritățile recunosc problemele, așteptările sunt ca, în viitorul apropiat, să se implementeze măsuri concrete pentru reducerea risipelor și optimizarea cheltuielilor în sistemul sanitar. Promisiunea unui sistem mai transparent și eficient rămâne, însă, un obiectiv încă dificil de atins având în vedere complexitatea și rezistența la schimbare a unor structuri bine înrădăcinate.
Cu toate acestea, ultimele discuții din interiorul Ministerului Finanțelor sugerează o intensificare a controalelor și o posibilă reevaluare a mecanismelor de plată a salariilor și comisioanelor, în speranța că aceste măsuri vor contribui la reducerea risipelor și, implicit, la creșterea eficienței fondurilor alocate sănătății.
În așteptarea unor măsuri remediale, sistemul de sănătate românesc trebuie să găsească echilibrul delicat între creșterea bugetului și gestionarea responsabilă a resurselor, pentru a oferi cu adevărat servicii de calitate și accesibile pentru toți cetățenii.
Sursa: Cursdeguvernare.ro
