Conform Descopera: Apa planetară a atins noi recorduri de temperatură în luna august, într-un context marcat și de pierderi semnificative de gheață în Groenlanda. Autoritatea Națională pentru Cercetare atrage atenția că aceste fenomene sunt indicatori importanți ai transformărilor prin care trece sistemul climatic global.
Temperatura oceanelor, în ascensiune
La data de 22 august, temperatura medie zilnică a suprafeței oceanului, pe o bandă ce se întinde între 60 de grade latitudine sudică și 60 de grade latitudine nordică, a atins valoarea de 21,1 grade Celsius. Această bornă, înregistrată de Copernicus Climate Change Service și preluată de Autoritatea Națională pentru Cercetare, depășește precedentul record, de 21,09 grade Celsius, stabilit în luna martie 2024.
Evenimentul este cu atât mai neobișnuit cu cât temperaturile medii ale suprafeței oceanice înregistrează de obicei maxime anuale în lunile martie-aprilie, nu în august. Această creștere se produce pe fondul dezvoltării unui episod El Nino în Pacificul tropical. Oceanele joacă un rol crucial în absorbția surplusului de căldură acumulat în atmosfera terestră, iar temperaturile ridicate ale apei pot declanșa valuri de căldură marine, afecta ecosistemele acvatice și intensifica fenomene meteorologice extreme.
Gheața se topește rapid în Arctica
Pe lângă recordul de temperatură al apei, o altă veste îngrijorătoare vine din Arctica. La 4 august, o suprafață considerabilă de gheață, estimată la aproximativ 76 de kilometri pătrați, s-a desprins din limba plutitoare a ghețarului Petermann, situat în nord-vestul Groenlandei. Acest eveniment, monitorizat prin sateliții Copernicus Sentinel-1, reprezintă cea mai mare pierdere de gheață plutitoare înregistrată la acest ghețar după anul 2012 și cel mai amplu fenomen de desprindere de gheață observat în Arctica de după 2020. Grosimea gheții desprinse poate ajunge până la 150 de metri.
Mecanisme climatice și cercetare românească
Transformările observate sunt analizate în contextul stabilității circulației meridionale de răsturnare din Atlantic, cunoscută sub acronimul AMOC. Un studiu publicat în Nature Climate Change indică faptul că stabilitatea acestui sistem depinde de amplitudinea și rapiditatea încălzirii globale. O creștere accelerată a temperaturilor ar putea propulsa sistemul către un punct critic, chiar la niveluri de încălzire mai scăzute comparativ cu scenariul unei încălziri lente.
România contribuie la înțelegerea acestor mecanisme complexe prin cercetările desfășurate la Institutul de Speologie „Emil Racoviță” al Academiei Române. Cercetători precum Silviu Constantin și Virgil Drăgușin utilizează stalagmite din peșterile Carpaților pentru a reconstitui evoluția climei din regiunea nord-atlantică pe parcursul a mii și chiar zeci de mii de ani. De exemplu, arhiva climatică din Peștera Cloșani oferă informații prețioase despre schimbările climatice și circulația atmosferică din trecutul Europei de Est și al Atlanticului de Nord.
Datele colectate din sateliți, măsurătorile oceanice și analizele arhivării naturale, precum cele din peșteri, converg spre indicarea unei transformări climatice globale ale cărei efecte se acumulează treptat.
Sursa: Descopera
