Conform Economistul.ro: Aviația europeană, un sector cu risc ridicat pentru legislația socială, dar cu controale rare
Autoritățile naționale din Uniunea Europeană consideră transportul aerian comercial un sector cu risc ridicat în ceea ce privește respectarea normelor privind mobilitatea lucrătorilor și contribuțiile sociale. Cu toate acestea, această evaluare nu se reflectă în numărul de controale sau în resursele alocate, potrivit unui studiu al Autorității Europene a Muncii (AEM). 75% dintre autoritățile consultate identifică cel puțin o zonă de risc în aviație, dar doar 15% consideră sectorul o prioritate.
Riscuri percepute și realitatea controalelor
Studiul AEM relevă că 45 din cele 60 de autorități participante consideră transportul aerian comercial ca fiind un sector cu risc ridicat în cel puțin una dintre ariile analizate: mobilitatea lucrătorilor, securitatea socială, relațiile contractuale sau sănătatea și securitatea în muncă. Cel mai frecvent risc perceput este aplicarea regulilor privind detașarea lucrătorilor, unde 62% dintre respondenți indică un risc ridicat. Aceasta este urmată de coordonarea securității sociale (61%) și corectitudinea aranjamentelor contractuale (58%).
În ciuda acestor percepții, doar 15% dintre autorități consideră sectorul o prioritate, în timp ce 38% afirmă că verificarea aviației nu este prioritară. Mai mult, 62% dintre instituții alocă doar o mică parte din resursele lor activităților din acest sector. Controalele sunt declanșate frecvent de plângeri ale angajaților sau sindicatelor, iar 64% dintre respondenți spun că numărul inspecțiilor a rămas neschimbat în ultimii cinci ani.
Dificultăți în verificarea conformității în aviație
Inspectorii se confruntă cu numeroase provocări în verificarea sectorului aviatic. Stabilirea locului unde echipajele lucrează efectiv este una dintre cele mai mari dificultăți, 71% dintre respondenți indicând această problemă. Accesul la informații relevante, precum și accesul fizic în zonele securizate ale aeroporturilor, reprezintă obstacole suplimentare. Contractele complexe, care implică multiple companii și intermediari, complică și mai mult determinarea responsabilității juridice și stabilirea legislației aplicabile.
Mobilitatea ridicată a piloților și echipajelor de cabină, care pot traversa mai multe jurisdicții într-o singură zi, face dificilă aplicarea regulilor europene privind detașarea lucrătorilor și coordonarea securității sociale. Criteriul central pentru securitatea socială, „home base”, devine greu de stabilit atunci când personalul este transferat între baze sau lucrează prin intermediari. Diversitatea aranjamentelor contractuale, de la cele standard la cele atipice, precum activitatea independentă prin intermediari sau leasingul de aeronave cu personal inclus, adaugă un strat de complexitate.
Cooperarea transfrontalieră între autoritățile din diferite state membre este, de asemenea, o provocare. Deși 90% dintre respondenți colaborează cu instituții publice din propria țară, doar 60% raportează cooperare cu autorități din alte state. Aceste colaborări transfrontaliere sunt adesea încetinite de bariere lingvistice, interpretări diferite ale legislației și neînțelegeri privind statul competent pentru colectarea contribuțiilor sociale.
În ciuda riscurilor percepute, numărul inspecțiilor în sectorul aviației rămâne relativ scăzut în multe state UE. Studiul menționează Franța ca un exemplu de bună practică, cu structuri specializate și cooperare interinstituțională, în contrast cu țări unde activitatea de control este mult redusă. Autoritatea Europeană a Muncii recomandă o utilizare mai sistematică a instrumentelor de schimb de informații, ghiduri dedicate aviației și instruirea inspectorilor, precum și dezvoltarea cooperării între autoritățile muncii, instituțiile de securitate socială și autoritățile aeronautice.
Sursa: Economistul.ro
