Conform Economistul.ro: Dificultăți majore în identificarea angajatorului și a contribuțiilor sociale în aviația europeană
Autoritățile europene care supraveghează condițiile de muncă ale personalului navigant din companiile aeriene se confruntă cu provocări serioase în stabilirea angajatorului real și a statului responsabil pentru plata contribuțiilor sociale. Numeroase cazuri de pseudo-independență, certificate de securitate socială lipsă și aranjamente contractuale complexe fac ca identifierea legăturilor de muncă și a obligațiilor fiscale să fie extrem de dificilă.
Contracte complexe și practici atipice alimentează problema
Studiul Autorității Europene a Muncii (ELA) relevă că 46% dintre autoritățile naționale participante au raportat nereguli privind securitatea socială în transportul aerian comercial. Alți 38% au semnalat încălcări ale legislației muncii în situații de mobilitate a personalului, 36% au identificat cazuri de certificate PD A1 lipsă, iar 34% au constatat că personal navigant era clasificat drept independent, deși realitatea contractuală sugera o relație de angajare.
Autoritățile au întâlnit frecvent agenții de muncă temporară, activitate independentă directă sau prin intermediari, transferuri între baze operaționale și diverse forme de leasing ale aeronavelor și echipajelor. Aceste structuri, deși nu sunt ilegalități în sine, complică enorm procesul de control, deoarece pot ascunde relația reală de muncă și pot împiedica stabilirea corectă a contribuțiilor și a drepturilor lucrătorilor.
Baza operațională, un reper cheie, dar greu de verificat
Pentru securitatea socială, conceptul de „home base” (baza de domiciliu profesional) reprezintă reperul principal pentru stabilirea legislației aplicabile. Aceasta este definită ca locul atribuit de operator de unde membrul echipajului își începe și încheie în mod normal activitatea, fără ca operatorul să îi asigure cazarea în mod obișnuit. Activitatea este, în principiu, considerată desfășurată în statul unde se află această bază, indiferent dacă persoana este angajată sau independentă.
Totuși, inspectorii trebuie să verifice dacă baza declarată de companie corespunde locului din care angajatul își desfășoară în realitate activitatea. Accesul la programele de zbor, programele de serviciu și datele privind bazele operaționale devine esențial în acest sens. Schimbările temporare între baze nu determină automat transferul într-un alt sistem de securitate socială, dar mutările permanente sau pe termen lung pot influența legislația muncii și obligațiile fiscale.
Doar opt state membre au derogări specifice de la regulile privind detașarea personalului navigant, iar soluțiile diferă, unele excluzând anumite zboruri, altele introducând excepții în funcție de durată, instruire sau tipul operațiunii. Această diversitate legislativă adaugă un strat suplimentar de complexitate, companiile și autoritățile transfrontaliere confruntându-se cu interpretări variate ale conceptelor de „home base”, „operational base” și natura relației de muncă.
În ciuda acestor provocări, raportul ELA nu susține că formele atipice de muncă sau schimbarea bazelor reprezintă automat fraude. Problemele apar atunci când structurile contractuale ascund relația reală de muncă sau împiedică stabilirea corectă a contribuțiilor și drepturilor lucrătorului. Autoritățile au nevoie de o mai bună coordonare și de instrumente de analiză sporite pentru a reconstrui relația reală de muncă și a o raporta corect la bază, activitate și contribuții.
Sursa: Economistul.ro
