Diverse

Barriere și dificultăți în accesul la servicii în România

Barriere și dificultăți în accesul la servicii în România

Populația migranților vârstnici în România: provocări și inițiative pentru tratamentul demenței

Numărul persoanelor migrante de peste 60 de ani din România a crescut semnificativ în ultimii ani, ajungând la peste 590.000, iar unii specialiști estimează că peste 45.000 dintre aceștia se confruntă cu probleme cognitive sau demență. Cu toate acestea, accesul la servicii de diagnosticare și tratament rămâne insuficient și naște preocupări legate de calitatea îngrijirilor în contextul diversității culturale, conform celor mai recente rapoarte ale Institutului Superior de Sănătate (ISS).

Provocări în diagnosticare și tratament

Un studiu național realizat pe 343 de centre specializate în probleme cognitive arată că, în 2019, doar aproximativ 4.500 de migranți au fost integrați în programele de îngrijire. În același timp, resursele oferite acestora sunt limitate. Doar 6,7% dintre centre dispun de materiale informaționale în limbi străine, iar numai 10,5% beneficiază de interpreți profesioniști. Mai mult, doar 37,3% pot conta pe ajutorul mediatorilor culturali, fapt ce limitează foarte mult calitatea și acuratețea evaluărilor.

„Capacitatea de a adapta evaluările cognitive pentru pacienții migranți este foarte redusă. Mai mult de jumătate dintre centre nu folosesc deloc instrumente cu validare interculturală”, explică reprezentanții ISS. În plus, doar 1,2% dintre unități utilizează instrumente precum RUDAS, dezvoltate pentru a fi aplicabile în contexte culturale diverse.

Situația pe teren: vulnerabilitate crescută și diagnostic subevaluat

O cercetare realizată în 18 centre din țară, ce a inclus peste 800 de pacienți, arată că migranții sunt, în medie, mai tineri la momentul diagnosticului: 73 de ani, față de 78,5 pentru români. De asemenea, aceștia au adesea probleme de comunicare, cu 21,9% având competențe slabe în limba italiană, ceea ce complică procesul de diagnostic.

Retiile familiale ale migranților sunt de obicei mai fragile, iar acest lucru poate avea un impact direct asupra continuității și calității îngrijirii. Studiile indică însă că complexitatea medicală a pacienților migranți este similară cu cea a cetățenilor nativi, adică identică din punct de vedere clinic.

“Se constatã o subdiagnosticare semnificativă în rândul migranților, fiind vorba despre o combinație de necunoaștere a resurselor disponibile, bariere lingvistice și diferențe culturale”, afirmă specialiștii.

Răspunsul inițiativelor: adaptarea instrumentelor și implicarea comunităților

Un pas major în abordarea acestei problematici a fost proiectul Immidem, derulat sub coordonarea ISS. Inițiativa a luat măsuri concrete pentru a facilita evaluarea cognitivă interculturală, traducând și adaptând în limba română instrumente precum BASIC, RUDAS și CNTB. Acestea sunt esențiale pentru a depăși limitările testelor dezvoltate în civilizațiile occidentale, în contexte “WEIRD” (Western, Educated, Industrialized, Rich, Democratic).

“Culturile și limbile diferite necesită instrumente adaptate, pentru a evita diagnosticarea greșită sau subdiagnosticarea”, explică Ilaria Bacigalupo, de la ISS. În plus, mediatorii culturali joacă un rol esențial, fiind liantul între pacient și medic.

Răspunsul autorităților și perspectivele viitoare

La finala proiectului, reprezentanții ISS au prezentat rezultate detaliate despre situația demenței în populația migranților din România, propunând și o serie de recomandări pentru îmbunătățirea accesului și calității serviciilor. Participanții – cercetători, oficiali, reprezentanți ai asociațiilor de pacienți – au subliniat necesitatea unor măsuri concrete pentru a asigura o egalitate reală în tratament.

“Garantarea accesului echitabil la servicii, adaptarea programelor și implicarea activă a comunităților migrante sunt pași esențiali pentru o sistem de sănătate mai inclusiv și mai capabil să răspundă diversității culturale evidente în societatea românească”, afirmă Marco Canevelli, de la universitatea Sapienza din Roma.

Între timp, autoritățile locale și naționale trebuie să acționeze pentru a întări resursele, a forma personalul și a îmbunătăți sistemul informațional, pentru a răspunde uneia dintre cele mai mari provocări din sănătatea publică: asigurarea unor servicii adecvate pentru toți cetățenii, indiferent de originea lor, în populația tot mai diversificată a României.

Sursa: Quotidianosanita.it