Biserica de lemn din satul Uilac, una dintre cele mai vechi și semnificative biserici monument istoric din regiune, se află într-o stare de degradare avansată, alimentată de ani de probleme nerezolvate și intervenții neautorizate. Problema, care persistă de peste 15 ani, a ieșit recent în evidență după ce noi semne de degradare au fost semnalate autorităților și comunității locale, punând sub semnul întrebării patrimoniul cultural al zonei.
Incendiul începutului: schimbarea podelei și consecințele ei
La sfârșitul anilor 2000, în momentul în care s-a decis înlocuirea podelei bisericii – o intervenție esențială pentru siguritatea și conservarea edificiului – s-a întâmplat, însă, o greșeală majoră. În lipsa unui aviz specializat și fără autorizarea corespunzătoare, lucrările au fost efectuate în mod neconform. Aceasta a permis dezvoltarea unui focar de ciuperci parazite în lemnul deja vulnerabil, fapt dovedit ulterior de specialiști. Aceasta ciupercă, prezentă în mod substanțial, a început să erodeze structura construcției, contribuind la deteriorarea rapidă a elementelor de rezistență și la compromiterea integrității arhitecturii de lemn.
Apel pentru intervenții: degradarea avansează și atrage noi semnale de alarmă
Anul trecut, autoritățile locale și organele specializate au primit noi sesizări cu privire la starea foarte proastă a bisericii, monument istoric de importanță deosebită pentru comunitatea locală și patrimoniul național. Deși există trecutul intervențiilor neautorizate și erorile ulterioare, nu s-au făcut până acum demersuri concrete pentru restaurarea și consolidarea monumentului. În condițiile în care situl se află pe lista monumentelor protejate, reutilizarea și reabilitarea sa ar trebui să reprezinte o prioritate, însă bucuria conservării par wet retrasă din cauza birocratiei și a unor gestionări defectuoase.
Context și și implicații pentru patrimoniul cultural românesc
Clădirea din Uilac nu este doar un lăcaș de cult, ci și o piesă esențială a identității istorice și culturale a comunității. Construirea sa, de secole, a reprezentat un simbol al tradiției și credinței locale. Cu toate acestea, lipsa unei intervenții profesioniste, combinate cu gestionarea defectuoasă a situației, a dus la agravarea degradării, punând în pericol chiar existența edificiului. În ultimii ani, conservatorii și specialiștii în restaurare au avertizat despre riscul pierderii totale a monumentului dacă nu se iau măsuri urgente.
Perspective și provocări pentru restaurare
Reprezentanții localității și ai cultului religios sunt conștienți de gravitatea situației și au solicitat, încă din ultimii ani, demararea unui proiect de restaurare sprijinit de fonduri europene și naționale. Însă, birocratia și lipsa de fonduri adecvate întârzie planurile și compromit șansele de a salva clădirea de lemn în stadiul în care se află. Specialiștii în conservare avertizează că, dacă nu se va acționa rapid și cu resurse adecvate, biserica va ajunge în cele din urmă un relicvă a trecutului, pierdut pentru totdeauna.
Situația de la Uilac devine astfel un exemplu al implicațiilor grave ale managementului ineficient al patrimoniului cultural, dar și al responsabilității colective de a proteja simbolurile identitare. Comunitatea locală și autoritățile sunt acum puse în fața unui test crucial: dacă vor reuși să mobilizeze resursele necesare pentru salvare, sau dacă, în cele din urmă, se vor confrunta cu pierderea definitivă a unui monument de valoare națională.
