Conform Libertatea: Gara București-Progresul, o emblemă a sudului Capitalei timp de 66 de ani, a început să dispară sub utilajele de demolări. Clădirea istorică, martoră a nenumărate plecări și sosiri, este înlocuită de un complex intermodal menit să integreze transportul feroviar cu cel subteran și rutier, marcând astfel finalul unei ere și începutul alteia.
O moștenire transformată în proiect modern
Construită pe locul unei vechi halte de cale ferată, Gara Progresul a fost inaugurată oficial pe 19 noiembrie 1960, devenind noua poartă feroviară a sudului Bucureștiului. Pe lângă rolul de trafic pentru călători, gara a avut și o importantă componentă de marfă, deservind numeroase întreprinderi din zona industrială a Capitalei. Documente istorice și mărturii ale pasionaților de cale ferată amintesc de o zonă extinsă de marfă și linii industriale care au susținut activitatea economică a Bucureștiului.
Istoria liniei pe care se află Gara Progresul este și mai îndepărtată, aceasta făcând parte din prima cale ferată construită în România, linia București-Giurgiu. Inaugurată pe 31 octombrie 1869, cu un tren ce a parcurs distanța în doar o oră și jumătate, linia a reprezentat un important element de conectivitate între Capitală și Dunăre. Astăzi, însă, infrastructura feroviară de pe această rută se confruntă cu dificultăți, călătoria durând mult mai mult decât în trecut, din cauza întârzierilor și a lucrărilor de modernizare.
Un moment crucial în istoria recentă a gării a fost prăbușirea podului feroviar de la Grădiștea, în 2005, în urma unor inundații. Acest eveniment a întrerupt circulația directă pe ruta București-Giurgiu timp de aproape două decenii, determinând devierea trenurilor și lăsând Gara Progresul, în mare parte, fără traficul feroviar de călători. Abia în iunie 2024, după finalizarea lucrărilor de refacere a infrastructurii, trenurile de călători au revenit pe ruta directă, însă vechea gară a fost deja condamnată la demolare.
Viitorul intermodal al transportului
Demolarea Gării Progresul face parte dintr-un amplu proiect de modernizare a liniei feroviare București-Giurgiu, dar și din planurile de extindere ale Magistralei 4 de metrou. Noul complex care va apărea la Gara Progresul nu va mai fi doar o simplă gară, ci un nod intermodal complex. Acesta va integra, pe lângă traficul feroviar, și stația terminus a Magistralei 4 de metrou, precum și o parcare de tip park&ride.
Proiectul de extindere a metroului vizează conectarea Gării de Nord cu Gara Progresul, creând o legătură directă între cele două extremități ale orașului. Traseul va cuprinde 14 stații noi, pe o lungime de aproximativ 11-12 kilometri, optimizând transportul în Capitală. Locul unde astăzi se văd urmele vechilor linii de cale ferată va deveni, astfel, un centru vital pentru transportul public din Bucureștiul viitorului. Singurul semn al trecutului feroviar care pare să mai persiste, pentru moment, este un tren de marfă ce își face veacul printre dărâmături.
Evoluția și provocările unei gări
În primii ani de funcționare, Gara Progresul a cunoscut o creștere exponențială a activității. Un articol din Revista Căilor Ferate Române din aprilie 1961 menționa cum numărul călătorilor transportați zilnic a crescut de la 10-20 la peste 2.000. Tot atunci se sublinia rolul gării în deservirea a numeroase întreprinderi, gestionând un volum important de marfă și contribuind la eficiența economică prin economii realizate la încărcarea vagoanelor.
Cu toate acestea, alte reportaje din presa vremii, precum cel realizat de revista Flacăra în ianuarie 1974, au scos la iveală și problemele cu care se confrunta gara. Accesul dificil, mijloacele de transport în comun rare și nepunctuale, săli de așteptare modeste și condiții precare pentru personal erau aspecte criticate. Chiar și bufetul din apropiere oferea o mâncare caldă cu un sortiment limitat, iar oferta de ziare era considerată insuficientă.
Un articol din Informația Bucureștiului din ianuarie 1966 descria o scenă de supraaglomerare la ghișeele de bilete, cu o casieriță ce lucra calm, în timp ce călătorii așteptau cu nerăbdare să-și procure biletele pentru trenul de după-amiază. Lipsa șefului gării și a ajutorului său la ore de vârf contribuiau la frustrarea călătorilor, demonstrând provocările logistice și de management cu care se confrunta gara.
Sursa: Libertatea
