Primăria Capitalei și semnele unui război nesfârșit cu graffiti-ul
Primarul general Ciprian Ciucu a făcut ieri un pas spectaculos în lupta împotriva graffiti-urilor și afișelor ilegale din București, catalogând fenomenul drept o „boală a orașului”. Cu toate că intenția de a deturna autoriile de la practicile vandalice pare nobilă, abordarea administrativă, concentrată exclusiv pe eliminarea acestor intervenții vizuale, a stârnit controverse și critici din partea specialiștilor și reprezentanților din domeniul culturii.
Cine sau ce face diferența între artă și vandalism?
De-a lungul timpului, graffiti-ul a avut un statut ambiguu în multe capitale europene. În timp ce autoritățile îl percep în principal ca pe o formă de vandalism, artiștii de street art subliniază deseori valoarea artistică și potențialul de a revitaliza și personaliza spațiile urbane. În Capitală, această distincție pare să fie neglijată oficial. Oficialii administrației centrale și locale tratează orice intervenție pe ziduri ca pe o infracțiune, ignorând, cel puțin oficial, faptul că o parte dintre picturile murale pot fi remarcabile din punct de vedere artistic și cultural.
Este pentru această polarizare că dezbaterea recentă s-a concentrat mai mult pe proceduri administrative și legislație, decât pe beneficiile și criticile artei stradale. În cadrul unei întâlniri publice, reprezentanții Primăriei Capitalei, ai Primăriei Sectorului 1 și ai Ministerului Culturii au analizat încercările de a accelera curățarea zonelor protejate, fără însă a oferi o clarificare asupra diferenței între graffiti-ul ilegal și arta urbană autorizată. Legislația actuală, au recunoscut oficialii, pare sa împiedice intervențiile rapide, în special în zonele protejate ale orașului, unde așteptările cetățenilor și ale turiștilor sunt mari.
Ciucu subliniază însă că problema nu se rezumă doar la legislație. „Trebuie să oprim această boală. În Sectorul 6 nu există așa ceva. Am oprit și graffiti-ul și afișajul ilegal”, a afirmat primarul, încercând să-și justifice campania de curățare. În realitate, însă, centrul Bucureștiului destinește o problemă mai complexă, fiind un spațiu în care legislația în vigoare, mai ales în zonele istorice, reglementează cu strictețe orice intervenție, oricât de artistică sau trivială.
Lipsa de sancțiuni și interpretarea restrictivă a legii
Una dintre cele mai mari probleme semnalate în cadrul dezbaterii este existența unui vid legislativ în ceea ce privește sancțiunile pentru vandalism urban. Potrivit primarului, lipsa unor pedepse sau a unor sancțiuni eficiente încurajează comportamentele de tip vandalic. „Cei care murdăresc orașul nu au niciun fel de repercușiune”, a spus el, adăugând că statul trebuie să înțeleagă că modurile de a gestiona această problemă trebuie să fie mai ferme și mai bine aplicate.
În același timp, oficialii din domeniul cultural subliniază dificultățile generate de interpretarea restrictivă a legilor existente, precum Legea 422/2001 pentru protejarea monumentelor istorice. Ministrul Culturii, Demeter István, a atras atenția asupra faptului că, în ultimii ani, pentru schimbarea unei treceri de pietoni sau pentru revopsirea unei clădiri, sunt necesare o serie întreagă de avize, ceea ce face ca intervențiile punctuale să fie extrem de dificile. „Am ajuns la situația în care, pentru a revopsi o trecere de pietoni, sunt necesare avize”, a afirmat el, subliniind nevoia unor mecanisme de intervenție de urgență, utilizate frecvent pentru a combate flagelul graffiti-urilor ilegale.
Războiul cu graffiti: între necesitatea intervenției și limitele legislative
Primarul Ciprian Ciucu a criticat profund impedimentele legislative, afirmând că nu înțelege de ce trebuie să aștepte atât de mult pentru a curăța zidurile afectate. „Nu cred că e nevoie de avizul Ministerului Culturii pentru a da cu vopsea peste graffiti. Ceea ce cer eu este să putem interveni în 48 de ore, să acționăm sistemic. Nu e nevoie de proiecte de arhitectură. Modul în care este scrisă legea astăzi face orice tip de intervenție foarte greoaie”, a explicat primarul. Frustrarea lui se datorează, în mare parte, dificultăților birocratice și lipsei de flexibilitate în legislație, care blochează eforturile de igienizare a orașului.
Pe lângă încercările administrative, dezbaterea a deschis problema relației dintre Primărie și instituțiile culturale, precum Direcția pentru Cultură a Municipiului București. Viceprimarul Bujduveanu a explicat că problemele legate de proprietatea privată complică și mai mult situația: „Ne lovim de câteva probleme foarte, foarte complexe, în materie de proprietate. Legislația nu ne permite să intervenim în curțile oamenilor, chiar dacă graffiti-ul se află la intersecția dintre public și privat.”
Vocea artiștilor și a orașului
În timp ce deciziile administrative și legislative păreau să domine desfășurarea dezbaterii, experți precum arhitectul Emil Ivănescu au adus în discuție aspectul estetic și social al graffiti-ului. „Nu tot graffiti-ul are același impact urban. În orașe precum Kiev, New York sau Paris, intervențiile artistice sunt integrate în spațiul public și contribuie la creșterea calității vieții”, a afirmat Ivănescu. El a subliniat că dezvoltarea unui oraș trebuie să includă și o strategie de integrare a artei stradale, nu doar o politică de eliminare și sancționare.
Perspectivele pentru viitor rămân însă incertе. În timp ce inițiative precum programul de intervenție în zonele protejate sau proiectele pilot pentru inventarierea clădirilor afectate sunt în plină dezvoltare, provocarea principală pare să fie schimbarea mentalității și adaptarea legislației la realitatea urbană. Traiectoria spre un oraș în care arta stradală este acceptată și chiar încurajată, fără a compromite integritatea istorică a centrelor vechi, va necesita în timp diferite mecanisme și o mai mare deschidere către dialog. În această privință, fiecare pas înainte poate deveni catalizator pentru o schimbare reală, în care Bucureștiul să își regăsească identitatea artistică fără a se simți constrâns de propriile reguli.
Sursa: Buletin.de
