Conform HotNews: Centralele pe cărbune, o tehnologie învechită: România nu-și mai permite
România, ca și restul Europei, se confruntă cu necesitatea de a renunța la tehnologiile energetice învechite, precum cele pe bază de cărbune. Chiar dacă țara a produs istoric electricitate din cărbune, revenirea la această metodă este considerată imposibilă, în ciuda invocării situației de urgență. Corina MURAFA, consultant energetic, subliniază că menținerea unor centrale pe cărbune care nu mai fac față exigențelor tehnice și comerciale ar accelera schimbările climatice și ar crea un cerc vicios, afectând alte surse de energie.
Capacitate instalată pe cărbune, sub utilizare
În prezent, România dispune de aproximativ 1600 de megawați instalați pe cărbune, din care, chiar și în zilele cu consum ridicat din vară, nu s-a depășit 800-900 de megawați. Aceasta înseamnă că doar 60-70% din capacitatea instalată, care nu a fost dezafectată, este funcțională. Centralele pe cărbune produc energie la un cost foarte ridicat, fiind comparate metaforic cu automobilele „trabant”, devenind mai rentabil importul de electricitate, chiar și de la țări vecine.
Dependență externă și costuri crescute
Redeschiderea unor grupuri pe cărbune ar crea dependență de furnizori externi, deoarece lignitul din România nu este suficient pentru a le alimenta. În plus, tehnologia este una veche și neconformă cu standardele actuale, determinând traderii să prefere importul.
Context european și deadline-ul României
Comparativ cu Polonia, care a pornit de la 90% cărbune în mixul energetic și a redus semnificativ utilizarea acestuia, ajungând la 50%, România se afla într-o poziție mai favorabilă cu 20% la momentul discuțiilor pentru decarbonizare. Germania, deși are un guvern conservator, nu a modificat deadline-ul de 2038 pentru renunțarea completă la cărbune. Pentru România, termenul rezonabil pentru ieșirea din utilizarea cărbunelui, stabilit de specialiști, a fost inițial 2027-2028, Guvernul negociind ulterior amânarea până în 2032.
Minireactoarele: risc și costuri mari
Proiectul minireactoarelor de la Doicești, deși ar rezolva problemele de răcire ale Cernavodei, reprezintă o tehnologie nouă și nedovedită. Investiția masivă a statului, implicit a cetățenilor, ar fi făcută pe baza unei tehnologii necunoscute, cu un cost per megawatt estimat de opt ori mai mare decât cel al regenerabilelor cu stocare. Lipsa de transparență și gestionarea defectuoasă a companiei de proiect ridică semne de întrebare.
Stocarea pe baterii, „cenușăreasa” strategiilor energetice
Stocarea energiei, în special pe baterii, a fost neglijată în strategiile energetice naționale din cauza obsesiilor pentru gaz și nuclear, precum și a intereselor companiilor de stat. Aceste companii, axate pe nuclear, cărbune și gaz, au văzut stocarea ca pe o concurență directă. Deși România dispune de o fabrică de baterii, lanțul valoric integrat pe bază de stocare nu a fost dezvoltat.
Dependența de tehnologia chineză și soluții europene
Dependența de tehnologia chineză în domeniul regenerabilelor prezintă riscuri, însă diverificarea strategică este esențială. Uniunea Europeană depune eforturi pentru a dezvolta producția de tehnologie verde la nivel european, impunând ca proiectele energetice să includă minim 40-50% componente „made in Europe”, chiar dacă este dificil de concurat cu capacitatea de producție a Chinei.
Gazul din Marea Neagră: insuficient și costisitor
Exploatarea gazului din Marea Neagră, deși un proiect important, nu va acoperi necesarul consumului actual de gaz, mai ales în contextul pieței europene competitive și a riscurilor de securitate din zonă. Prețul gazului va fi ridicat, beneficiind în principal companiile exploatatoare.
Problemele sistemului energetic românesc: politizare și ineficiență
Principalele probleme ale sistemului energetic românesc includ politizarea, corupția și lipsa de transparență, care afectează atât autoritățile publice, cât și companiile de stat. Utilizarea neeconomică a resurselor, lipsa investițiilor și o viziune centralistă, care descurajează prosumatorii și energia descentralizată, contribuie la aceste dificultăți.
Consum responsabil: un sfat de bun simț ignorat
Apelurile pentru economisirea energiei, precum evitarea utilizării mașinii de spălat după ora 20:00, sunt adesea reinterpretate negativ de către cetățeni, din cauza lipsei de încredere în stat. Societatea românească duce lipsă de solidaritate și de cultură a eficienței energetice, deși energia cea mai ieftină este cea neconsumată.
Optimism pentru viitorul energetic
În ciuda provocărilor, Corina MURAFA rămâne optimistă, mizând pe evoluția tehnologică și pe implicarea consumatorilor. Energia descentralizată, prosumatorii și pompele de căldură reprezintă soluții pentru viitor, oferind reziliență și independență energetică, iar apartenența la Uniunea Europeană este un factor de sprijin. Prosumatorii generează, de altfel, mai multă energie decât ambele reactoare de la Cernavodă la un loc.
Mâine, în HotNews, cea de-a doua parte a interviului cu Corina MURAFA, dedicată cauzelor crizei de la Cernavodă.
Sursa: HotNews
