Japonia se confruntă cu o criză imobiliară neașteptată: peste nouă milioane de locuințe zac goale, iar unele dintre ele pot fi achiziționate pentru suma derizorie de un yen, echivalentul a mai puțin de un euro. Deși prețul de pornire pare o ofertă irezistibilă, acesta reprezintă doar începutul unei serii de costuri și provocări.
Depopulare și exod urban, cauzele golirii caselor
Datele oficiale indică un număr alarmant de proprietăți vacante în Japonia, ajungând la aproximativ 13,8% din fondul imobiliar național. Fenomenul este acut în special în zonele rurale, unde regiuni precum Wakayama și Tokushima înregistrează aproape o casă goală din cinci. Nici metropola TOKYO nu este ocolită, având aproape un milion de locuințe nelocuite.
Această situație este alimentată de doi factori principali: depopularea și exodul masiv al tinerilor către marile centre urbane. În Japonia, locuințele sunt considerate un activ care se depreciază, similar cu un automobil, valoarea lor fiind mult mai mică decât cea a terenului pe care sunt construite. Din acest motiv, cumpărătorii preferă, în general, construcțiile noi, lăsând casele vechi să rămână fără stăpâni. Tinerii care părăsesc zonele rurale rareori revin la casele ancestrale, iar declinul demografic general, cu o pierdere de circa trei milioane de locuitori în ultimii cinci ani, agravează și mai mult problema.
Cât costă, de fapt, o casă cu un yen
Promisiunea unei case pentru doar un yen ascunde realități economice mult mai complexe. Prețul de achiziție, oricât de mic ar fi, este doar o fracțiune din investiția totală. Casele din zonele rurale se vând, în mod obișnuit, cu prețuri cuprinse între 2.700 și 27.000 de euro, în comparație cu suma de 189.000-215.000 de euro necesară pentru o locuință nouă. La aceste sume se adaugă costurile de renovare, care pot majora prețul inițial cu 50% până la 100%.
Legea japoneză nu interzice achiziția de proprietăți de către cetățenii străini, aceștia având aceleași drepturi ca și rezidenții japonezi în procesul de cumpărare. Totuși, achiziționarea unei case nu conferă automat dreptul la ședere pe termen lung în Japonia.
Soluții și consecințe ale caselor abandonate
Autoritățile japoneze privesc aceste case abandonate, cunoscute sub denumirea de „akiya”, nu doar ca pe o problemă imobiliară, ci și ca pe un risc. Structurile care se deteriorează pot deveni periculoase și afectează negativ aspectul și siguranța cartierelor. Ca răspuns la această situație, au apărut inițiative precum „băncile akiya”, care facilitează conectarea proprietarilor cu potențiali cumpărători. În plus, unele orașe, precum KYOTO, au introdus taxe specifice pentru locuințele nefolosite, încurajând astfel proprietarii să le pună în valoare sau să le vândă.
În regiunea Wakayama, spre exemplu, date recente indică faptul că aproape 20% din locuințe sunt goale, iar autoritățile locale depun eforturi susținute pentru a revitaliza zonele afectate prin diverse programe de sprijin.
