Ce a ieșit din alianța politică dintre partidele dreptei reformiste în București
Primul test al noii configurații politice a consiliului general al Capitalei a avut un gust amar pentru primarul Ciprian Ciucu, după ce în prima ședință de după preluarea mandatului, toate proiectele majore propuse de acesta au fost respinse. În ciuda susținerii din partea formațiunilor de dreapta și reformiste, deciziile luate au evidențiat conflictul aproape insurmontabil dintre noii aliați și vechile contracanditate politice, într-un context marcat de interese și jocuri murdare.
O încercare de reformă respinsă în bloc
Ședința CGMB (Consiliul General al Municipiului București) din joi a adus în prim-plan o serie de inițiative ale primarului Ciucu, menite să reformeze administrarea și serviciile publice din capitală. Dar, în ciuda importului acestor măsuri, toate proiectele, incluzând angajarea unui audit extern pentru companiile de transport și energie ale orașului, creșterile tarifelor la transportul în comun, și chiar planurile de consolidare a instituțiilor culturale, au fost respinse de majoritatea consilierilor.
Aceasta s-a dovedit o lovitură dură pentru planurile edilului, dar mai ales pentru intențiile de a aduce schimbări reale în administrarea Bucureștiului, schimbări considerate esențiale pentru eficientizarea serviciilor și pentru transparență. Tensiunile au fost evidente și în discursurile participanților, iar interpretările legate de motivul respingerii acestor proiecte sunt multiple, dar cele mai sonore acuzații au venit din partea reprezentanților dreptei reformiste.
Teniță acuză PMP de jucător dublu
Cătălin Teniță, consilier general în cadrul REPER, a lansat acuzații dure la adresa PMP, partid ultraconservator și etichetat ca jucător ambiguu în cadrul consiliului. În opinia sa, PMP, care a intrat în CGMB în alianță cu USR și Forța Dreptei, joacă un rol dubios, favorizând de fapt opoziția și blocajele în administrația orașului, chiar dacă are o poziție aparent pro-dreaptă.
„PMP este problema în CGMB,” afirmă Teniță, adăugând că partidul respectiv nu acționează precum celelalte formațiuni de opoziție, precum PSD, PUSL sau AUR, care își arată clar poziția și interesele în voturi. În schimb, PMP, deși pretinde că sprijină inițiativele din zona dreptei, de multe ori votează alături de majoritatea de blocaj formată din PSD, PUSL și AUR, fiind o verigă slabă în echipa reformistă. În opinia sa, jocul PMP are un scop ascuns, menit să mențină status quo-ul, chiar dacă membrii săi declară sus și tare susținerea pentru reforme.
„PMP a intrat pe Dreapta Unită, cu USR și Forța Dreptei. Au trei locuri după ce USR a renunțat la unul pentru a-l oferi City Manager, dar în realitate, USR, PNL, REPER, Forța Dreptei și PMP toți împreună pot forma o majoritate de 28 de consilieri din 55,” explică Teniță. El susține că adevărata problemă nu e doar politica maiwidă a unor partide precum PSD sau AUR, ci, în opinia sa, „veriga slabă” și jocul de-a captura deciziilor politice la nivel local îl reprezintă PMP-ul.
O situație politică fragilă și un joc de interese
Conflictul intern, aparent contradictoriu, între formațiunile de dreapta și cele mai vechi formațiuni de opoziție, este completat de o strategie complexă de aliniament și jocuri de influență. În timpul ședinței, si alte partide au adoptat poziții reticențe sau de neutralitate, evitând să își asume responsabilitatea pentru respingerea proiectelor. Așa a fost cazul PSD, PUSL sau AUR, care s-au abținut sau nu și-au exprimat clar poziția, sperând probabil la un scenariu favorabil pentru negocieri ulterioare.
Un exemplu concret al tensiunilor din sala îl reprezintă votul pentru scumpirea biletelor de transport în comun, proiect susținut de primar și favorizat de alianța dintre PNL și USR. În schimb, AUR, parte din opoziție, iar apoi și partiționat între poziții ferme și abțineri, a fost singurul partid declarat explicit împotriva măsurii, deși, în practică, s-au înregistrat doar cinci voturi contra – chiar dacă AUR are opt reprezentanți în consiliu.
În zilele următoare, se așteaptă o lămurire a pozițiilor fiecărei formațiuni, iar jocurile politice din ermetica sala CGMB rămân un indicator clar al dificultăților în implementarea reformelor promise de noul edil. În vreme ce tensiunile și contradicțiile se adâncesc, cetățenii capitalei trebuie să rămână cu ochii pe evoluțiile din administrația locală și pe modul în care aceste jocuri politice vor influența, sau nu, normalizarea serviciilor și administrației din București.
