O analiză detaliată asupra mostrei de pe asteroidul Bennu, realizată de o echipă de astronomi din Statele Unite, a adus la lumină noi informații despre modul în care apa și materialele organice au interacționat în primele etape ale formării Sistemului Solar. Publicată în jurnalul PNAS, cercetarea condusă de Mehmet Yesiltas de la Universitatea Stony Brook evidențiază faptul că asteroidul are o compoziție chimică segmentată în trei domenii distincte, sugerând că apa a circulat prin el pe căi restricționate și nu în mod uniform.
În septembrie 2023, misiunea NASA OSIRIS-REx a adus pe Pământ proba de material de pe Bennu, fiind considerată a treia astfel de probă colectată în istoria explorării asteroizilor. Asteroidul, cu diametrul de aproximativ 500 de metri, este cunoscut pentru conținutul foarte bogat în carbon. Aceste analize aprofundate ale compoziției probei rămân o oportunitate esențială pentru înțelegerea timpurie a proceselor care au condus la nașterea asteroizilor precum Bennu și, implicit, la formarea Sistemului Solar.
Analize de nanoscale pentru o înțelegere mai profundă
Echipa lui Yesiltas a utilizat tehnici analitice de ultimă oră pentru a studia variațiile chimice la scară nanometrică, de doar 20 de nanometri. Această precizie permite identificarea diferențelor subtile în compoziție, unele dintre cele mai mici de până acum pentru un material provenit dintr-un asteroid. Prin spectroscopie în infraroșu și Raman, cercetătorii au descoperit că mostrele nu sunt omogene, ci împărțite în trei domenii distincte chimic.
Astfel, în probe au fost identificate regiuni bogate în alifatici, majoritar hidrocarburi dispuse în lanțuri deschise, precum și zone cu carbonați și materiale organice complexe, bogate în azot. Acestea din urmă pot fi molecule organice avansate, care fie erau deja prezente în materialul de pe asteroid din vremurile sale de formare, fie s-au modificat chimic în timpul reacțiilor cu fluide.
„Distribuția acestor compuși sugerează că apa nu a afectat uniform întregul asteroid,” a explicat Yesiltas. Diferențele între domenii în ceea ce privește prezența compușilor cu azot și a mineralelor carbonatice indică faptul că apa a circulat pe canale restricționate, modificând anumite regiuni și lăsând altele aproape neatinse.
Implicații pentru înțelegerea evoluției Sistemului Solar
Prezența compușilor organosulferi aproape exclusiv în zonele bogate în carbonați este un indiciu clar al precipitației mineralelor carbonatice din fluide bogate în apă. În schimb, fragilitatea compușilor organic cu azot și a hidrocarburilor alifatici sugerează că aceste materiale au fost mai vulnerabile la alterarea chimică în mediul marcat de apă.
Distribuția acestor compuși în diferite zone ale asteroidului confirmă ipoteza că apa a avut o circulație limitată, care a reușit să modifice doar anumite regiuni. Astfel, cercetătorii pot deduce că în timpul formării sale, Bennu a trecut prin episoade de contact cu fluide, dar aceste interacțiuni nu au fost uniforme, realizându-se prin canale restrânse.
Este prima dată când o astfel de analiză arată detaliile atât de fine despre structura chimică a unui asteroid de această natură. Compararea acestor probe cu cele ale asteroidului Ryugu, adus de misiunea japoneză Hayabusa2, va oferi o perspectivă mai amplă asupra proceselor care au modelat vremea asteroizilor în perioadele timpurii ale Sistemului Solar, deschizând noi perspective asupra originilor noastre planetare.
