Conform Economistul.ro: Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO) a stabilit că restituirea unor taxe percepute nejustificat, dar care sunt returnate companiei după o perioadă foarte lungă de timp, fără dobândă, încalcă dreptul la respectarea bunurilor. Decizia, pronunțată pe 13 octombrie în cazul companiei Devekom DOO Niš împotriva Serbiei, subliniază necesitatea compensării pierderii suferite de contribuabil din cauza indisponibilizării fondurilor.
Compensație pentru dobânzi pierdute
În 2009, autoritățile vamale sârbe au încasat de la Devekom DOO Niš aproximativ 78.360 de euro, sub forma unor taxe vamale pe importuri. Ulterior, după o serie de proceduri care s-au întins pe aproape un deceniu, s-a stabilit că aceste taxe nu erau datorate. Compania a primit înapoi suma principală, însă cererea sa pentru plata dobânzii aferente perioadei în care banii au fost folosiți de stat a fost respinsă.
CEDO consideră că simpla restituire a sumei nominale nu compensează pierderea suferită de companie. Inflația și imposibilitatea utilizării capitalului în cei aproximativ zece ani de indisponibilitate a banilor reprezintă o sarcină individuală excesivă pentru contribuabil. Curtea a subliniat că, în astfel de situații, cel puțin dobânda legală simplă este necesară pentru a restabili valoarea economică reală a sumei.
Echilibrul dintre interesul public și dreptul la proprietate
În motivarea deciziei, judecătorii CEDO au analizat echilibrul dintre interesul public al statului și dreptul companiei de a se bucura de bunurile sale. Durata neobișnuit de mare a procedurilor administrative, obligarea companiei de a plăti taxele înainte de soluționarea contestațiilor și refuzul acordării oricărei dobânzi au fost considerate elemente care au transferat o povară excesivă asupra Devekom DOO Niš.
Hotărârea nu impune o formulă unică de calcul al dobânzii pentru toate statele. Concluzia este specifică circumstanțelor cazului, dar CEDO indică faptul că, atunci când banii au fost încasați nejustificat și reținuți pe o perioadă extinsă, mecanismele de remediere trebuie să compenseze efectiv pierderea.
Prejudiciu material și cheltuieli de judecată
Pentru calculul prejudiciului material, compania a prezentat un raport de expertiză bazat pe rata legală a dobânzii moratorii, metodologie care nu a fost contestată de Guvernul sârb. Curtea a luat în considerare acest calcul, evaluând pierderea la 95.284 de euro. Această sumă reprezintă dobânda calculată pentru perioada în care compania a fost lipsită de fonduri.
Serbia va trebui să plătească, dacă hotărârea devine definitivă, 95.284 de euro cu titlu de prejudiciu material, 3.000 de euro pentru prejudiciul moral și 4.500 de euro pentru cheltuielile de judecată. Decizia nu era definitivă la data pronunțării și poate fi supusă unei reexaminări.
Hotărârea a fost pronunțată de o Cameră a Curții și va deveni definitivă conform articolului 44 din Convenție, dacă nu se solicită retrimiterea la Marea Cameră sau dacă o astfel de cerere este respinsă.
Sursa: Economistul.ro
