SUA instituie o blocadă navală pentru a limita exporturile de petrol iranian, punând presiune pe China și deschizând o nouă rundă de tensiuni în Golful Persic. Această măsură vine pe fondul unor posibile negocieri între Washington și Teheran, alimentând speculațiile privind intențiile Administrației americane.
Presiunea economică, un instrument diplomatic
Potrivit unor surse, blocada are scopul de a opri exporturile iraniene de produse petroliere și de a influența China, principalul importator al acestora. Scopul este de a determina Beijingul să intervină și să exercite presiuni asupra Teheranului pentru a facilita progresul în negocieri. Experții și oficialii sunt de părere că armata americană are capacitatea de a impune restricții asupra navelor care intră și ies din Golful Persic.
Instituirea blocadei intervine într-un moment în care se vorbește despre posibilitatea reluării negocierilor dintre SUA și Iran. Surse citate de agențiile internaționale sugerează că echipele de negociatori din SUA și Iran ar putea reveni la Islamabad, Pakistan, pentru discuții. Prima rundă de negocieri în capitala pakistaneză nu a condus la progrese semnificative. Blocada americană, care restricționează sau oprește exporturile iraniene de petrol, are rolul de a amplifica presiunea asupra regimului de la Teheran.
O alternativă mai riscantă
Contraamiralul în rezervă Mark Montgomery a explicat că blocada este o opțiune fezabilă și mai puțin riscantă în comparație cu o intervenție militară pentru a securiza căile navigabile, parțial afectate de acțiunile Iranului. Alte măsuri, precum capturarea insulei Kharg sau escortarea militară a convoaielor prin Strâmtoarea Hormuz, ar fi putut fi periculoase și costisitoare.
Marina americană intenționează să vizeze navele de toate naționalitățile care intră sau ies din porturile și zonele de coastă iraniene. Forțele speciale, elicopterele și ambarcațiunile rapide sunt resursele disponibile pentru o astfel de operațiune. Blocadele impuse recent Venezuelei și Cubei au demonstrat capacitatea de a gestiona astfel de acțiuni. De altfel, capturarea petrolierului rus Marinera la începutul lunii ianuarie a arătat că astfel de operațiuni pot fi desfășurate aproape oriunde. Navele care transportă ajutoare umanitare vor fi inspectate, dar vor avea permisiunea de a trece.
Reacțiile și impactul blocadei
Logica blocadei este simplă. Din punctul de vedere al SUA, Iranul a continuat să-și exporte produsele petrochimice prin Golful Persic, generând venituri considerabile și împiedicând în același timp alte state din Golf să-și exporte propriile resurse. O blocadă americană eficientă ar putea opri acest flux, diminuând veniturile de care regimul iranian are mare nevoie și afectând, suplimentar, economia țării. Totuși, Iranul demonstrează o rezistență notabilă în fața presiunilor SUA și Israelului.
Blocada ar putea stimula creșterea prețurilor globale ale petrolului. Potrivit evaluărilor, blocada ar putea elimina de pe piața globală aproximativ două milioane de barili de petrol iranian pe zi, reducând și mai mult oferta de pe piață. În contextul actual, o serie de petroliere au tranzitat Strâmtoarea Hormuz, unele aflându-se sub sancțiuni americane, dar fără a se îndrepta către un port iranian. China, în trecut un cumpărător important de petrol iranian, nu își poate permite o întrerupere de lungă durată a aprovizionării.
China a reacționat vehement, calificând blocada impusă de SUA asupra porturilor iraniene drept „periculoasă și iresponsabilă”. Guo Jiakun, purtătorul de cuvânt al Ministerului Afacerilor Externe, a avertizat că această măsură va exacerba tensiunile, va submina fragila încetare a focului și va pune în pericol siguranța navigației prin strâmtoare.
