Diverse

Cișmigiul, o lecție de istorie: ce povești ascund stâlpii măcinați de vreme?

Cișmigiul, o lecție de istorie: ce povești ascund stâlpii măcinați de vreme?

În inima parcului Cișmigiu, un patrimoniu ascuns de ochii trecătorilor evocă o epocă de mult apusă a Bucureștiului: stâlpii de iluminat din fontă. Vopsiți în verde și purtând semnele trecerii timpului, acești martori tăcuți ai istoriei continuă să fascineze prin eleganța lor discretă. Ei reprezintă o mărturie a eforturilor de modernizare ale capitalei, de la sfârșitul secolului al XIX-lea.

Stâlpii care spun o poveste

Cișmigiul, cel mai vechi parc al Bucureștiului, adăpostește aceste bijuterii arhitecturale. Aflat la o aruncătură de băț de biroul Președintelui Nicușor Dan, parcul a fost amenajat de arhitectul peisagist Karl Fr. Wilhelm Meyer. Primele sisteme de iluminat din parc au apărut în perioada de tranziție de la felinarele cu gaz la electrificare.

O parte dintre acești stâlpi de epocă poartă vechea stemă a Municipiului București, gravată în fontă. Acesta datează din perioada interbelică. Stema include figura Sfântului Dimitrie, ocrotitorul spiritual al orașului. Sfântul este reprezentat în veșminte militare romane, cu o suliță și o cruce, simboluri ale apărării și credinței. Deasupra scutului se află o coroană murală, indicând importanța capitalei.

Detalii ascunse și simboluri uitate

Sub straturile succesive de vopsea, se distinge deviza istorică a Bucureștiului: „PATRIA ȘI DREPTUL MEU”. Potrivit specialiștilor, varianta stemei cu Sfântul Dimitrie în picioare a fost utilizată până la instaurarea regimului comunist.

„Faptul că s-au păstrat în Cișmigiu este un mic miracol”, spune un pasionat de istorie. Acești stâlpi au făcut parte din infrastructura de modernizare a orașului în prima jumătate a secolului XX. De asemenea, în București mai există obiecte unicat cu sigla veche a orașului și imaginea Sfântului Dimitrie.

Alte comori din Cișmigiu

Pe lângă stâlpii de iluminat, parcul găzduiește și alte elemente cu valoare istorică. Unele bănci unicat, realizate în Franța, au fost montate în 1930 la Universitatea din București, fiind ulterior mutate în Cișmigiu. Acestea poartă inscripția „Val d’Osne Barbezat” și sigla veche a orașului.

De asemenea, celebrele cântare din parc sunt un punct de atracție. Trei dintre cele aduse din Germania în 1928 de frații Gheorgon au fost montate în Cișmigiu. Cele funcționale, amplasate vizavi de Primăria Generală, continuă să atragă vizitatori, contra unei monede de 50 de bani.