Primarul Capitalei, Ciprian Ciucu, a anunțat recent demararea unei anchete fiscale la Societatea de Transport București (STB), flagrant pentru creșterile spectaculoase ale costurilor de operare, aproape dublate față de administrația Firea. Într-un interviu oferit Digi24, edilul a subliniat că, deși bucureștenii plătesc tarife mai mari, cheltuielile interne ale companiei devin din ce în ce mai greu de suportat. El a avertizat chiar că insolvența rămâne o posibilitate dacă actuala conducere nu reușește să găsească soluții rapide și eficiente pentru criza financiară.
Dincolo de aceste semnale de alarmă, situația la STB are rădăcini adânci. În perioada succesiunii conducerii, fostul director general, Adrian Criț, a încercat să impună măsuri de eficientizare, în special în ceea ce privește combaterea fraudelor interne și modernizarea flotei de transport. Însă, schimbările din administrație au fost acompaniate de creșteri de salarii, chiar și în condițiile în care compania se confrunta cu costuri în expansiune.
Adrian Criț, contactat de buletin de București, a confirmat suspiciunile primarului, punctând că, atunci când a fost numit în funcție, cheltuielile operaționale pentru noile autobuze și tramvaie trebuiau să scadă. În realitate, însă, acestea au continuat să crească, iar costurile pentru mentenanță și piese de schimb au fost mai mari decât era de așteptat. Fosta conducere remarcă faptul că, în ciuda înnoirii parcului auto, cheltuielile s-au dublat, în special din cauza unor contracte și achiziții gestionate într-un mod discutabil.
Odată cu plecarea lui Criț, apare întrebarea dacă ancheta fiscală anunțată va putea aduce soluțiile de care are nevoie compania. În opinia fostului director, un control superficial, realizat doar de cursați ai administrației, nu va putea dezvălui întreaga situație. Criț insistă pentru un audit extern realizat de mari firme internaționale, precum cele din Big Four, menționând că doar astfel s-ar putea identifica și cuantifica pierderile reale.
Investigațiile anterioare au scos la lumină scheme complexe de delapidare, care au afectat grav bugetul STB. Documentele din trecut reconfirmă existența unor achiziții fictive, supraconsumuri de energie și carburant, precum și contracte semnate fără respectarea procedurilor legale. În unele cazuri, autobazele raportau consum dublu față de realitate, iar achizițiile de piese erau denaturate pentru a justifica cheltuieli artificiale, toate acestea contribuind la prejudicii de cel puțin un milion de euro doar în anumite proiecte verificabile.
Criza de combustibil, explicată de sursele din interiorul companiei, a fost un alt factor care a amplificat problemele financiare. Autobaze precum cea din Ferentari au raportat o dublare sau chiar triplare a supraconsumului, în condițiile în care șoferii experimentați, adesea, manipulaseră sistemele pentru a acoperi consumuri fictive. Acțiuni precum găurirea rezervoarelor sau raportarea abuzivă a orelor de funcționare ale sistemelor Webasto au fost bănuite și, ulterior, demonstrate ca fiind practici frecvente pentru frauda.
Deteriorarea rapidă a vehiculelor, inclusiv a celor noi, a complicat gestionarea parcului auto, mai ales că piese de calitate doar de la anumiți furnizori au fost acceptate, crescând costurile reparațiilor. Problema, însă, depășește simple mecanisme de management intern, fiind adesea influențată de factorul politic. În prezent, STB se află într-un proces de selecție a unei noi conduceri, dar numirea șefului companiei pare să fie pe termen lung, iar responsabilitatea netransparenței și a lipsei reformelor pare să revină, deocamdată, Consiliului de Administrație, punctul de decizie în această privință.
Cât despre perspective, suspiciunea primarului și analiza fostului director sugerează că, înainte de a fi reluate investițiile în modernizare, compania trebuie să treacă printr-o reformă profundă, cu o verificare amănunțită a situației financiare și operaționale. În timp ce actuala criză economică persistă, bănuitorii cifre și schemele de delapidare trebuie elucidate complet pentru ca transportul încapitală să nu se confrunte cu un colaps. În același timp, provocarea rămâne drept una politică, unde deciziile și controlul trebuie să fie mai transparente ca niciodată.
