Uniunea Europeană ia în considerare crearea unei forţe militare proprii, autonome, în contextul intensificării ameninţărilor dinspre Rusia şi a eforturilor NATO de a-şi redefini rolul în Europa. Într-o declarație recentă, comisarul european pentru apărare, Andrius Kubilius, a sugerat că UE ar trebui să ia în calcul constituirea unei forţe militare permanente, compusă din circa 100.000 de soldaţi, cu scopul de a reduce dependența de prezența americană pe continent.
O alternativă europeană la trupele staționate ale SUA
Criza de securitate generată de invazia Rusiei în Ucraina a dezvăluit vulnerabilitățile sistemului de apărare european. Multe state membre au făcut apeluri pentru consolidarea capacităților de apărare proprii, în condițiile în care NATO își reanalizează strategia de securitate în regiunile apropiate de Rusia. Propunerea lui Kubilius pentru o forţă militară europeană, permanentă, vine în contextul în care se caută soluții pentru a asigura o prezență solidă și rapidă în eventuale crize viitoare, fără a depinde exclusiv de susținerea aliaților din NATO și de prezența militară americană în regiune.
El a subliniat că această forţă ar putea în timp să înlocuiască trupele americane staționate în Europa, care au fost considerate, de mulți predictori, ca un element critic pentru stabilitatea regională. „Uniunea Europeană trebuie să gândească în termenii unui apăr complementar și independente”, a spus el, insistând asupra faptului că “s-ar putea realiza o forţă de 100.000 de militari, capabilă să răspundă rapid oricăror situaţii de criză”.
Provocări și pași către o forţă comună de apărare
Iniţiativa nu este însă lipsită de obstacole. Crearea unei armate europene permanente va necesita coordonare complexă între Statele Membre, stabilirea unor standarde comune, precum și alocarea unor resurse financiare semnificative. În plus, există temeri legate de posibilele conflicte de interese între naționalismele militare și autonomia decizională a Uniunii.
De la adoptarea Tratatului de la Lisabona, în 2009, UE a avut în vedere dezvoltarea unei componente de apărare autonomă, dar până în prezent, inițiativele au fost mai mult pe hârtie. În 2017, a fost înființată Facilitarea Căilor de Acțiune Comună (PESCO), o inițiativă menită să întărească cooperarea în domeniul militar, însă fără a avea un statut de forță complet autonomă. Propunerea recentă a lui Kubilius marchează o posibilă etapă înainte, spre realizarea unei apărări europene credibile și eficiente.
Contextul geopolitic și viitorul apărării europene
Măsura vine pe fondul unei amenințări crescute din partea Rusiei, dar și ca un răspuns la criticile aduse NATO pentru lipsa unei structuri de apărare comune europene. În timp ce NATO rămâne pilonul principal al apărării în Europa, tot mai mulți lideri europeni au început să vadă în propriile capacități militare o garanție suplimentară pentru siguranța continentului.
Analistii spun că o forţă europeană permanentă ar putea să fie, în viitor, un pilon stabil al securităţii regionale, mai ales dacă va exista suport politic și resurse suficiente pentru implementare. Pe termen lung, această inițiativă ar putea schimba modul în care Europa se raportează la securitatea globală, devenind mai autonomă în lupta cu provocările moderne.
Ultimele discuții din cercurile diplomatice și militare indică o deschidere din ce în ce mai mare pentru astfel de proiecte, chiar dacă încă mai există multe dezbateri asupra modului în care vor putea fi mobilizate resursele și asupra câștigătorilor și pierzătorilor în această nouă paradigmă a apărării europene. În condițiile în care războiul din Ucraina continuă să destabilizeze întreaga regiune, semnalele din partea autorităților europene sugerează că, în viitorul apropiat, Europa va încerca să își întărească independența la nivel militar, pentru a răspunde mai eficient și mai rapid amenințărilor din vecinătate.
