Conform Mediafax: Oamenii de știință de la Universitatea Stanford au descoperit o metodă inovatoare pentru a identifica copiii predispuși la probleme de sănătate mintală. Un nou studiu, publicat recent, sugerează că modul în care copiii povestesc despre experiențele lor dificile poate fi un indicator mai puternic al riscului viitor decât conținutul propriu-zis al narațiunilor lor. Această abordare ar putea revoluționa modul în care sunt detectate și gestionate tulburările psihice în rândul celor mici.
Experiențele stresante din copilărie reprezintă o problemă de sănătate publică semnificativă la nivel mondial, fiind asociate cu aproximativ o treime din diagnosticele psihiatrice ale adulților. Cu toate acestea, identificarea timpurie a copiilor vulnerabili rămâne o provocare, existând o „lacună de predicție” din cauza faptului că nu toți copiii expuși la traume dezvoltă ulterior probleme psihice.
Analiza vorbirii cu ajutorul inteligenței artificiale
Cercetătorii de la Stanford au intervievat peste 200 de copii cu vârste cuprinse între nouă și treisprezece ani, solicitându-le să relateze evenimente stresante din viața lor. Ulterior, au utilizat instrumente bazate pe inteligență artificială pentru a analiza limbajul folosit de aceștia. Rezultatele au demonstrat că stilul narativ poate estima în mod eficient riscul ca un copil să dezvolte anxietate sau depresie.
Printre indicatorii relevanți, cercetătorii au identificat o utilizare frecventă a prepozițiilor, asociată cu o mai mare complexitate a narațiunii. De asemenea, limbajul categoric, marcat de cuvinte precum „întotdeauna” sau „niciodată”, a fost un semnal de alarmă. În contrast, copiii care au folosit mai des pronume la persoana a treia și s-au concentrat mai mult asupra lumii exterioare au arătat un risc mai scăzut de a dezvolta probleme de sănătate mintală.
Contează și stilul, nu doar conținutul
În timp ce analiza conținutului poveștilor a oferit indicii despre severitatea problemelor, a fost mai puțin eficientă în prezicerea apariției unor afecțiuni clinice, comparativ cu stilul de exprimare. Poveștile centrate pe conflict, teamă și suferință, care includeau termeni precum „luptă”, „înfricoșător” sau „atacat”, au fost corelate cu un risc crescut. Aceste narațiuni descriau adesea violență fizică, excludere socială sau situații cu o încărcătură emoțională ridicată.
Pe de altă parte, relatările despre activități cotidiene, hobby-uri sau jocuri, utilizând cuvinte precum „joc”, „fotbal” sau „câine”, au fost asociate cu un risc mai scăzut. Autorii studiului subliniază că, deși conținutul oferă informații despre evenimentele trăite, stilul narativ reflectă modul în care copiii își organizează și înțeleg propriile experiențe.
„Acest studiu oferă o dovadă robustă a conceptului pentru dezvoltarea de instrumente scalabile care identifică markerii de risc înainte ca indivizii să fie diagnosticați”, a declarat Chase Antonacci, autorul principal al studiului. Adolescența este perioada critică în care depresia și anxietatea apar cel mai frecvent, iar tratarea lor devine mai dificilă odată instalate.
Sursa: Mediafax
