Conform Descopera: Misterul conservării creierelor umane vechi de milenii
Oamenii de știință au descifrat în parte mecanismul prin care creierele umane, incredibil de fragile în viață, pot rezista miilor de ani în condiții arheologice specifice, devenind uneori singurul țesut moale conservat într-un schelet vechi. Spre deosebire de exemplarele din laboratoare, tratate chimic pentru a-și păstra forma, un creier uman viu este descris de neurochirurgi ca fiind similar cu un tofu foarte moale, extrem de umed și delicat. Tocmai din cauza acestei consistențe, se credea că descompunerea sa rapidă după moarte este inevitabilă.
Ce condiții favorizează conservarea creierului?
Descoperirile arheologice contrazic această așteptare, dezvăluind creiere conservate în condiții remarcabile, datând chiar și de 10.000-12.000 de ani. Un studiu recent, realizat de o echipă internațională, a analizat peste 4.000 de creiere umane din situri arheologice, confirmând că țesutul cerebral poate fi ultimul care rezistă după deces. Mai mult, peste 1.300 de cazuri documentate indică situații în care creierul a fost singurul țesut moale păstrat în morminte umede și sărace în oxigen, restul corpului descompunându-se complet până la stadiul de schelet.
Pentru a înțelege acest fenomen, cercetătorii din Marea Britanie și Danemarca au desfășurat un experiment cu 72 de șoareci masculi. Cadavrele au fost îngropate în recipiente cu nisip, expunându-le la diferite niveluri de umiditate și oxigen. Analizele proteomice periodice ale creierelor au relevat un factor determinant: lipsa oxigenului.
Rolul reacțiilor chimice în stabilizarea proteinelor
În mediile bogate în oxigen, proteinele se degradează rapid. Însă, în condiții de umiditate și sărăcie în oxigen, se păstrează un set de proteine cu o rezistență sporită la descompunere. Surprinzător, reacțiile chimice care, în mod normal, ar contribui la degradarea țesutului cerebral, ajung în acest context să stabilizeze proteinele, permițând conservarea lor pe parcursul a secole.
Autorii studiului, publicat în Journal of Proteome Research, subliniază că mecanisme chimice similare sunt observate și în procesele de îmbătrânire a creierului uman sau în cazul bolilor neurodegenerative, unde acestea contribuie la stabilizarea proteinelor patologice. O mai bună înțelegere a acestor procese ar putea oferi explicații atât pentru descoperirile arheologice surprinzătoare, cât și pentru cercetările avansate în domeniul neurologiei.
Sursa: Descopera
