Criza globală a îngrășămintelor se acutizează pe măsură ce conflictele din Orientul Mijlociu și sancțiunile impuse Rusiei aduc perturbări semnificative în lanțul de aprovizionare. În ultimul an, fabricile de îngrășăminte din regiune au fost nevoite să își închidă porțile, iar rutele comerciale strategice, precum cele prin Strâmtoarea Ormuz, se confruntă cu restricții severe. Aceste evenimente au dus la o creștere a prețurilor pe piața internațională, alimentată totodată de încercările Rusiei de a-și conserva capacitățile de producție și de a-și extinde influența în comerțul global cu fertilizanți.
Blocajul de pe piața mondială a îngrășămintelor
Sectorul producției de îngrășăminte a traversat o perioadă extrem de dificilă, iar situația s-a agravat din cauza deciziilor luate de mai multe țări pentru a asigura propria securitate alimentară. Războiul din Ucraina a dus la atacuri asupra unor mari companii din Rusia, precum fabrica de la Dorogobuzh, una dintre cele mai mari unități de pe continent, responsabilă pentru aproximativ 11% din producția rusă de azotat de amoniu și 9% din fabricarea de NPK, un tip popular de fertilizant combinat. La începutul anului 2023, o dronă ucraineană a fost responsabilă pentru lovirea acestei fabrici, reducând cu semnificativ capacitatea de producție și accentuând criza pe piața globală.
Rusia, un jucător major în sector, controlează în mod tradițional aproximativ o cincime din comerțul global cu îngrășăminte. Însă, deși are obiective ambițioase, precum creșterea cotei în piața mondială la un sfert până în 2030, limitările interne, plafonarea exporturilor și tensiunile din regiune au îngreunat aceste planuri. În plus, prețurile mai ridicate din sector, în ciuda beneficilor aparenti pentru țară, sunt precum o sabie cu două tăișuri: companiile rusești, obligate să își prioritizeze aprovizionarea internă, trebuie să gestioneze cu grijă profitabilitatea, având în vedere și controlul strict al Guvernului asupra acestor venituri.
Teren propice pentru un monopol și rolul geopoliticii
Pe termen scurt, companiile din Rusia se concentrează pe satisfacerea cererii interne, dar în același timp au în vedere extinderea influenței pe piața globală. Atingerea unei cote de 25% din comerțul mondial până în 2030 reprezintă, după cum declara recent Andrey Guryev, președintele unui grup de lobby din industria de fertilizanți, un obiectiv strategic al Moscovei. În acest sens, Rusia a fost protejată de sancțiunile occidentale pentru asigurarea aprovizionării globale cu alimente, însă încă se confruntă cu dificultăți logistice și probleme de plată cauzate de sancțiuni și de tensiunile geopolitice.
Tensiunile persistente în strâmtoarea Ormuz, un punct nevralgic pentru comerțul mondial, precum și restricțiile impuse de China asupra exporturilor de îngrășăminte, au generat un deficit considerabil în disponibilitatea pe piață. Analiștii de la T-Bank estimează că diferența de preț între valorile interne și cele de pe piețele de export poate ajunge chiar la 15%, ceea ce contribuie la creșterea accelerată a prețurilor globale.
Perspectiva viitorului și noi provocări
Deși noile fabrici destinate exporturilor nu vor fi operaționale înainte de 2027, acestea reprezintă un punct de interes pentru viitoare strategii de extindere a producției rusești. În timp ce anumite țări precum Brazilia, India sau China importă din Rusia, aceste țări se confruntă și cu dificultăți logistice și cu efectele sancțiunilor occidentale, care complică și mai mult situația.
În context, specialiștii consideră că în următorii ani, presiunea asupra prețurilor va rămâne ridicată, alimentată de conflictul din Orientul Mijlociu, restricțiile globale și dinamica geopolitică complexă. Pe măsură ce țările încearcă să-și asigure securitatea alimentară și să stabilizeze piețele, provocările din sectorul fertilizanților vor necesita soluții strategice și colaborări internaționale, într-un mediu în care interesele naționale și geopolitica joacă un rol crucial.
Sursa: Economica
