Războiul informațional în sânul Bisericii Ortodoxe din România: propagandă pro-rusă și influențe externe
De mai bine de un deceniu, România se confruntă cu un fenomen tot mai difuz și subtil, dar extrem de periculos: infiltrarea și răspândirea narativei pro-ruse în spațiul religios și național. În ciuda poziției oficiale a autorităților și a Bisericii Ortodoxe Române, care condamnă agresiunea Rusiei în Ucraina și promovează valorile occidentale, există numeroase voci, în special în rândul clericilor și al unor grupări extremiste, care pun în discuție aceste poziții și promovează idei pro-Moscova. În plus, influența acestor mesaje se amplifică constant, devenind o problemă de securitate informațională și identitară.
Narațiuni proruse în discursul religios și politic
Una dintre cele mai frecvente strategii folosite de propagandiștii de factură proruso-războinică este promovarea unei viziuni despre „valorile tradiționale” și despre un Occident decadent, corupt moral, care dărâmă familia și credința ortodoxă. Această pledoarie are ca scop crearea unui blocaj între cetățenii conservatori și instituțiile democratice, riscând să genereze o îndoctrinare în rândul unor segmente ale populației. La nivel politic, această influență s-a concretizat și în ascensiunea unor formațiuni cu discurs extrem, precum cazul lui Călin Georgescu, care, înainte ca alegerile prezidențiale din 2024 să fie anulate, a fost unul dintre scenariile favorabile propagandei proruse în România, susținând mesaje de tip mesianic și extremist.
Pe lângă discursul politic, o altă poziție de impact o are mass-media religioasă controlată sau influențată de clerici cu orientări proruse. ÎPS Teodosie, arhiepiscopul Tomisului, devine un exemplu concret în această privință: a fost condamnat pentru declarații adesea elogioase la adresa Rusiei și a lui Vladimir Putin, pe care l-a numit „mare ctitor”. În timp ce oficialii BOR evita să facă declarații de sprijin pentru Moscova, voci precum a ÎPS Teodosie promova teme care relativizează agresiunea Rusiei și descriau liderul de la Kremlin ca pe un apărător al valorilor creștine.
Rețele de influență și figuri controversate în sutană
Propagandă în altar sau în online?
Este tot mai clar că anumite colecții de clerici, preoți sau călugări, în loc să apere mesajul autentic al ortodoxiei, devin ghidaje pentru dezinformare. Între aceștia se află figure precum fostul preot Ciprian Mega, care, după ce a fost caterisit, continuă să promoveze teorii conspirative și să susțină idei proruse, sugerând că Rusia ar fi un spațiu de libertate religioasă. Acesta a fost anchetat recent pentru presupuse legături complicate în cazul unui incendiu, dar rămâne activ în mediul online prin influența sa.
Un alt exemplu îl reprezintă și părintele Calistrat de la Vlădiceni, care promovează teoria unui „Plan al Ocultei Mondiale” și critică dur valorile occidentale și europene. În discursul său, Rusia devine un „aliat al credinței” și un garant al valorilor creștine, în timp ce NATO și Uniunea Europeană sunt percepute ca forțe ale răului, care doresc să distrugă identitatea și tradițiile naționale.
Cât despre influența din Ucraina și Republica Moldova, aceștia sunt reprezentanți de figuri precum părintele Longhin Jar, considerat unul dintre cei mai vocali susținători ai Bisericii Ortodoxe Ruse în Ucraina. Critic al Patriarhiei de la Constantinopol, Jar susține teze conform cărora Occidentul are un plan de a distruge „adevărata ortodoxie”, iar mesajele sale sunt preluate frecvent de site-uri și rețele de extremă dreaptă, având ca țintă reducerea sprijinului pentru Ucraina în rândul publicului românesc.
Mitul «vectorului» Teodosie și collaboraționismul religios-politic
ÎPS Teodosie, arhiepiscopul Tomisului, continuă să fie o figură emblematică în răspândirea mesajelor proruse și antioccidentale. Deși sancționat de Sinodul BOR, el reușește să transmită viziuni extrem de controversate: de la lăudarea lui Vladimir Putin, despre care spune că „este cel mai mare ctitor”, până la promovarea ideologiilor naționale și ortodoxe, în opoziție clară cu pozițiile oficiale ale Bisericii.
Temele promovate de Teodosie includ și dezinformarea legată de războiul din Ucraina. Îl descrie pe Putin ca pe un apărător al creștinismului, simplificând și deghizând crimele de război sub o retorică de iconizare a liderului rus. În același timp, acuză Occidentul că ar impune „ideologii străine” ce atacă identitatea națională și moralitatea poporului român.
Manifestările sale se extind în mediul online, prin emisiuni și articole virale, din care reiese o tendință de a lega credința ortodoxă de politică și de a crea o eurosceptică virulentă. În asociere cu grupări precum AUR sau SOS, Teodosie promovează un discurs de opoziție totală față de valorile occidental-europene, influențând astfel o parte importantă a opiniei publice.
Impactul asupra Bisericii și societății românești
Această infiltrare a mesajelor proruse – fie prin clerici, fie prin influenceri sau călugări – a subminat până și discursul oficial al BOR, care ar fi trebuit să devină un pilon de echilibru și responsabilitate în această perioadă dificilă. Liderii instituției religioase, în ciuda sancțiunilor sau criticilor interne, s-au confruntat cu o lipsă de reacție alertă față de fenomenul de propagare a unor idei nepotrivite sau mesaje extremiste.
De altfel, influența propagandei proruse a fost dublată și de pozițiile unor figuri precum Savatie Baștovoi, călugăr în Transnistria controlată de Rusia, sau de preoți ucraineni și moldoveni cu relații tumultuoase cu Moscova. Aceștia promovează un discurs despre o „luptă între valori” între Est și Vest, care servește intereselor Kremlinului.
În tot acest tablou, un rol important îl are și criza de imagine și control în interiorul BOR, precum și reticența oficialilor cu atribuții în a contracara aceste influențe. În timp ce mesajele proruse se răspândesc tot mai rapid, structurile instituționale și-au pierdut din amploare și din capacitatea de a modela sau de a contracara eficient aceste fenomene.
Astfel, războiul informațional – unde figurile clericale, politice sau online se amestecă – devine o bătălie crucială pentru identitatea religioasă și națională a României, iar impactul acestei campanii e departe de a fi încheiat.
Sursa: Libertatea
