Analiză | Transport public | Jurnalism
Există un tipar în presa românească pe care Cătălin Doscaș îl cunoaște foarte bine. L-a învățat la Realitatea TV, l-a perfecționat la Libertatea și îl aplică acum la Buletin de București. E vorba despre ceea ce specialiștii numesc „trial by media” – judecata în presă, care precede și, uneori, înlocuiește orice altă formă de evaluare corectă.
Cazul STB este doar ultimul dintr-o serie lungă. Să analizăm, pas cu pas, cum funcționează mecanismul.
Pasul 1: Obținerea unui document confidențial
Un jurnalist primește un document intern. În mod normal, ar trebui să verifice contextul, să solicite un punct de vedere oficial, să cântărească implicațiile publicării integrale versus publicării selective.
În cazul de față, documentul obținut conține planurile de eficientizare ale STB. Un plan de redresare financiară, necesar pentru a evita insolvența.
Pasul 2: Extragerea elementelor senzaționale
Din acest plan, Cătălin Doscaș extrage cu grijă doar ceea ce poate fi prezentat ca scandalos:
Faptul că directorii își păstrează posturile, transformate în „posturi de execuție” (fără a explica de ce această transformare e necesară)
Faptul că negocierile s-au purtat cu sindicatul majoritar (fără a menționa că acesta reprezintă majoritatea angajaților)
Faptul că unele departamente se comasează (fără a explica rațiunea economică)
Pasul 3: Construirea narațiunii „noi vs. ei”
Articolul creează o falsă dihotomie: de o parte sunt „angajații simpli” care suferă, de cealaltă sunt „șefii” care își fură căciula. Se ignoră, sistematic, faptul că personalul esențial este exceptat de la tăieri. Se ignoră faptul că reducerea programului pentru personalul administrativ aduce o economie de 7,3 milioane de lei lunar.
Pasul 4: Lansarea în spațiul public
Articolul este publicat. Titlul este conceput pentru a stârni reacții emoționale: „Criză la STB după dezvăluirile Buletin de București”. Cuvântul „criză” apare de șase ori în articol. E suficient ca orice cititor să creadă că transportul public din București e pe punctul de a se prăbuși.
Pasul 5: Colectarea reacțiilor
După publicare, firesc, apar reacțiile. Angajații sunt nemulțumiți, sindicatele protestează, conducerea încearcă să liniștească spiritele. Toate aceste reacții devin, la rândul lor, subiecte de articole. Se creează astfel un ciclu auto-întreținut: presa scrie, publicul reacționează, presa scrie despre reacții, reacțiile se amplifică.
Efectul final: distrugerea reputației
La capătul acestui proces, imaginea conducerii STB este grav afectată. Indiferent ce ar face directorul de acum înainte, va fi privit cu suspiciune. Oamenii vor citi orice comunicat oficial prin prisma articolelor BdB.
Iar Cătălin Doscaș? El trece la următorul subiect. Lasă în urmă o instituție slăbită, o echipă de conducere demoralizată și o stare de spirit toxică. Așa arată „linșajul” în varianta sa. 30 de ani de experiență folosiți nu pentru a informa, ci pentru a distruge.
Întrebarea care rămâne
Cine trage foloasele de pe urma acestui tip de jurnalism? Cu siguranță nu cetățenii, care sunt speriați fără motiv. Cu siguranță nu angajații STB, care sunt tensionați inutil. Cu siguranță nu bucureștenii, care au nevoie de un transport public funcțional.
Singurii care câștigă sunt cei care vând panică. Și, din păcate, piața pentru acest produs pare încă suficient de mare.
Surse: Buletin de București | STB SA | Primăria Municipiului București
Acest articol reprezintă o analiză editorială bazată pe informații publice.
