Oamenii de știință încearcă să înțeleagă de ce o parte din ADN-ul de Neanderthal, preluat de strămoșii noștri, nu a fost eliminat complet de selecția naturală. Cercetări recente arată că acest material genetic are încă un impact asupra structurii creierului uman, contribuind, în unele cazuri, la afecțiuni psihiatrice precum schizofrenia și depresia.
În urmă cu aproximativ 40.000 de ani, specia Homo sapiens s-a încrucișat cu neanderthalienii, preluând o parte din ADN-ul acestora. De atunci, o mare parte din acest material genetic a fost eliminată prin selecție naturală. Totuși, aproximativ două procente din genomul populațiilor actuale non-africane continuă să fie alcătuit din ADN de Neanderthal. Această constatare ridică semne de întrebare cu privire la motivele pentru care unele gene de Neanderthal au supraviețuit.
ADN-ul de Neanderthal și impactul asupra creierului
Pentru a afla cum ne afectează acest lucru creierul, cercetătorii au analizat scanări cerebrale de la aproximativ 40.000 de persoane din Marea Britanie. Ei au corelat sute de trăsături neurologice diferite cu variante genetice derivate de la neanderthalieni. Creierele neanderthalienilor nu erau identice cu ale noastre, lipsindu-le forma globulară care definește capul speciei Homo sapiens.
Rezultatele studiului au evidențiat 28 de poziții separate în genom unde ADN-ul de Neanderthal pare să modifice dezvoltarea neurologică. Una dintre cele mai semnificative este o genă de pe cromozomul 14, numită DAAM1. Aceasta prezintă variante de Neanderthal care modelează 39 de trăsături morfologice diferite în cadrul cortexului occipital și parietal. Interesant este că ADN-ul de Neanderthal în această poziție a genomului are, de asemenea, un efect protector împotriva schizofreniei.
Consecințe asupra sănătății mintale
Pe de altă parte, variantele de Neanderthal legate de o genă de pe cromozomul 4, numită PRDM5, par să contribuie la subțierea cortexului frontoparietal. Acestea cresc susceptibilitatea la depresie severă, dependență și tulburări de personalitate. O altă genă, LC13A3, prezintă, de asemenea, variante de Neanderthal care pot interfera cu structura substanței albe, ducând posibil la o afecțiune numită leucoencefalopatie.
Studiul sugerează că majoritatea variantelor de Neanderthal care afectează morfologia creierului au fost dăunătoare pentru oamenii moderni. Cu toate acestea, unele dintre aceste variante au scăpat de influența selecției naturale. Ele continuă să modeleze organizarea corticală și conectivitatea în moduri subtile, dar semnificative din punct de vedere biologic, cu consecințe asupra unor afecțiuni neuropsihiatrice.
Datele studiului au fost publicate recent într-o revistă de specialitate.
Sursa: Descopera
