Sediile autorităților judiciare și instituțiile publice din România, una dintre cele mai cheltuitoare zone ale administrației, continuă să reprezinte un subiect de interes major pentru cei preocupați de gestionarea eficientă a banului public. În timp ce sumele alocate pentru chirii și întreținere depășesc adesea bugetele pentru alte domenii esențiale, existența unor situații de acest gen ridică întrebări legate de transparență și responsabilitate.
Curtea de Apel București, printre cele mai scump costisitoare imobile din țară
Potrivit unei analize realizate de Public Record, Curtea de Apel București ocupă locul trei la nivel național în ceea ce privește valoarea chiriilor plătite pentru sediile deținute de instituțiile proprii. Cheltuielile depășesc un milion de euro pentru doar două secții ale Tribunalului București și arhivă, o cifră care denotă o gestionare nesustenabilă a resurselor. În context, această sumă pare cu mult peste bugetele alocate pentru altor proiecte sociale sau infrastructură, dar și peste eforturile multor autorități locale care încearcă să mențină serviciile publice la standarde decente.
Cheltuieli colosale și lipsă de planuri multianuale investiționale
Deși costurile exorbitante pentru închirierea sediilor nu sunt o noutate, ceea ce surprinde în cazul actual este lipsa unui plan concret de investiții pe termen lung din partea ministrului Justiției. Informațiile indică faptul că, la nivel național, parchetele, DNA-ul și DIICOT-ul cheltuie anual peste 2,7 milioane de euro doar pentru chirii. În unele cazuri, instituțiile se plâng de faptul că plățile către proprietari nu sunt susținute de strategii de relocare sau modernizare a spațiilor, deși momentul și bugetele permit astfel de măsuri.
Un exemplu elocvent îl reprezintă sediul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București aflat pe Lipscani, unde statul plătește lunar 74.000 de euro către firma Geres Real Estate. Aceasta este administrată de o companie cu legături strânse cu Ion Țiriac, un nume cunoscut în mediul de afaceri. În ciuda acestor costuri, DNA-ul a anunțat recent că se află în proces de relocare, urmând să utilizeze fonduri din cadrul Companiei Naționale de Investiții pentru construirea unui nou sediu, după finalizarea unor lucrări de modernizare.
Registrul Comerțului, alt exemplu de cheltuieli excesive
Nici instituțiile care gestionează evidența comercianților nu fac excepție de la regula costurilor ridicate. Registrul Comerțului, pentru sediile din București și oficiile județene, alocă anual suma impresionantă de 3,3 milioane de euro. Anul acesta, cele mai mari plăți vizează sediul central de pe Intrarea Sectorului nr. 1, unde Estown Imobiliare SRL încasează lunar 92.000 de euro pentru închirierea imobilului, un contract semnat în urmă cu un deceniu.
Din perspectiva responsabilității, aceste cheltuieli ridică semne de întrebare privind modul în care sunt selectate și negociate spațiile, dar și transparența acestor înțelegeri contractuale. Ministrul Justiției, Radu Marinescu, nu a avut încă vreo reacție oficială referitoare la sumele uriașe de banii publici cheltuiți pentru chirii, deși mii de euro se duc lunar către firme și persoane cu probleme penale sau conexiuni dubioase.
Semne de întrebare pentru transparență și eficiență
Suma totală investită în chirii și întreținere pentru instituțiile publice din domeniul justiției și administrației sugerează o posibilă lipsă de strategie pe termen lung, dar și o gestionare ineficientă a resurselor. În urma observațiilor făcute, se remarcă faptul că mulți dintre proprietari și reprezentanți ai companiilor care dețin aceste spații sunt legați de cercuri influente, ceea ce ridică întrebări despre modul în care sunt negociate și firmate contractele.
În timp ce opinia publică și criticile din mediul politic și civic tot mai solicită transparență și responsabilitate în cheltuirea banilor publici, autoritățile par a fi departe de a implementa măsuri concrete pentru reducerea acestor costuri. Rămâne de văzut dacă în viitor vom asista la unele schimbări în direcția unei gestionări mai eficiente a bugetelor, sau dacă acest model va continua să conducă la risipa resurselor publice în numele funcționării sistemelor judiciare și administrative.
