Aristocrația europeană obișnuia să poarte peruci, un obicei generat de un suveran francez. Ludovic al XIII-lea al Franței este considerat inițiatorul acestei tendințe care a influențat moda și cultura timp de secole. Perucile, inițial un semn distinctiv al clasei înalte, au evoluat și au căpătat multiple semnificații, de la simbol al statutului social la instrument de ascundere a unor probleme medicale.
De la Ludovic al XIII-lea la Perucile Voluminoase
Totul a pornit de la Ludovic al XIII-lea, care a început să poarte perucă din cauza căderii premature a părului. Curtea regală a adoptat rapid această modă, inclusiv fiul său, Ludovic al XIV-lea. Istoricii sugerează că pierderea părului lui Ludovic al XIII-lea ar fi putut fi cauzată de sifilis sau de tratamentele medicale specifice acelei perioade.
Purtarea perucilor a devenit rapid o modă generalizată în rândul aristocrației. Peruchierii au prosperat, iar cererea de peruci a explodat. În Paris, numărul acestora a crescut semnificativ într-un interval scurt de timp, reflectând popularitatea în creștere a acestui accesoriu.
În timpul domniei lui Ludovic al XIV-lea, perucile „full-bottom” au atins apogeul. Acestea erau extrem de voluminoase și necesită cantități mari de păr uman. Se spune că peruchierul regal, Georges Binet, era dispus să radă capul tuturor supușilor Franței pentru a satisface cerințele regelui.
Dincolo de Estetică: Igienă și Sănătate
Dincolo de aspectul estetic, perucile aveau și alte funcții. În secolul al XVII-lea, igiena personală precară și aglomerarea urbană au crescut răspândirea bolilor și mirosurilor neplăcute. Perucile, spălate rar, erau parfumate cu diverse arome pentru a masca mirosurile neplăcute. Violeta, trandafirul și iasomia erau printre preferate.
Întreținerea rudimentară a perucilor, constând în ștergerea lor cu o cârpă, nu rezolva însă problema. Acestea deveneau rapid un mediu propice pentru păduchi. Medicii vremii au remarcat infestarea gravă a perucilor. Coafurile complicate și costisitoare făceau ca unele peruci să fie neschimbate timp de luni de zile.
Mai mult, perucile aveau o funcție crucială în ascunderea semnelor sifilisului. Bolii, răspândită în Europa începând cu secolul al XVI-lea, provoca căderea părului și leziuni pe scalp. Peruca oferea o soluție, iar pudra parfumată masca mirosul leziunilor.
Sfârșitul Epocii Perucilor
Spre finalul Revoluției Franceze, perucile extravagante au început să fie percepute ca simboluri ale excesului aristocratic. Stilul a fost abandonat treptat, în favoarea simplității. În era lui Napoleon Bonaparte, în contextul militarizării societății, perucile voluminoase au devenit complet nepotrivite.
Sursa: Descopera
