Următorii vulnerabili ai austerității guvernamentale: doctorii români sub atac
O nouă măsură propusă de guvernul condus de oficialii liberali ridică semne de întrebare privind respirația economică a unor categorii importante ale societății românești, în special a celor care și-au dedicat viețile cercetării și educației. În centrul acestei tensiuni se află deținătorii titlului de doctorat, deveniți mai mult decât oricând victime colaterale ale politicii de austeritate promovate de Administrație.
Deși salariile medicilor, cercetătorilor și profesorilor cu doctorat au rămas neschimbate din 2018, această stagnare s-a accentuat în condițiile în care salariul minim a crescut anual, operațiune menită să susțină și să stea la baza unui trai mai decent pentru muncitori. În schimb, specialistii cu doctorate, și aceștia funcționari ai sectorului public, se confruntă acum cu o nouă realitate dură: chiar dacă dețin titlul academic, indemnizațiile lor rămân neschimbate, în contextul unor propuneri legislative care riscă să le reducă și mai mult puterea de cumpărare.
Proiectul de lege în discuție, momentan pus în transparență și analiză, pare să aibă în vedere nu doar ajustarea salariilor, ci și unele măsuri administrative menite să limiteze beneficiile financiare ale celor cu titluri de doctor. În timp ce în alte sectoare se promovează creșteri salariale și beneficii sporite, pentru această categorie, intenția pare să fie inversă, prin reducerea sau plafonarea unor indemnizații asociate pozițiilor lor în sistemul public.
Contextul de creștere a salariului minim și stagnarea celor cu doctorate
Un fapt pentru care trebuie să ne aplecăm este diferența esențială între evoluția salariului minim și poziția celor cu doctorate. În ultimii ani, salariul minim a cunoscut ajustări periodice, reflectând eforturi guvernamentale de a asigura un nivel de trai mai decent pentru muncitorii din România. În schimb, pentru cercetători, medici și profesori cu titluri academice, valoarea indemnizațiilor pare să fi rămas blocată, uneori de peste cinci ani, chiar dacă aceste funcții implică o pregătire solidă și responsabilități majore.
Această situație a stârnit deja nemulțumiri în mediul academic și științific. Multi consideră că decizii de genul celei propuse riscă să diminueze stimulentul pentru performanță și continuitate în cercetare, afectând în final și calitatea sistemului educațional și a cercetării din țară.
Impactul asupra acestei categorii și perspectivele viitoare
Dacă proiectul legislativ se va aplica în forma actuală, profesorii universitari, cercetătorii și medicii cu doctorat s-ar putea trezi în postura de a primi indemnizații mai mici sau, cel puțin, de a fi limitați în accesul la anumite beneficii financiare. Aceasta, în condițiile în care nivelul de trai al acestor profesioniști depinde aproape integral de atelierele lor de cercetare și de echipamentele de laborator sau clinic, pentru care investițiile creșteau, până acum, alături de lanțul de responsabilități.
Pe termen mediu, măsura riscă să invertă trendul de profesionalizare intensificat în ultimii ani și să genereze o criză de personal calificat în sectoarele de vârf ale cercetării și sănătății. La această oră, asociațiile profesionale și sindicatele acuză că proiectul de lege nu a fost încă discutat transparent și nu ia în considerare impactul asupra resurselor umane calificate, adesea deja dezavantajate în comparație cu colegii lor din alte țări europene.
Dezvoltări recente sugerează că decidenții continuă să exploreze opțiuni pentru a reduce costurile cu personalul didactic și de cercetare, fără a asigura, însă, o compensare adecvată acestora. În timp ce alte state europene investesc masiv în promovarea cercetării și stimularea performanței academice, România pare să prefere măsuri de austeritate care ar putea să-i lase în urmă pe specialiștii de elită, cei care, în mod normal, ar trebui să fie un pilon al dezvoltării durabile.
În jurul acestui subiect se aprind deja discuții aprinse, fiind evident că, dacă astfel de propuneri vor deveni legislație, va fi nevoie de o reevaluare profundă a valorii și a aprecierii reale a celor care au dedicat viața cercetării și educației din țara noastră. Perspectivele rămân încă incertitudinile majore: va reuși guvernul să găsească un echilibru între austeritate și stimularea performanței? Rămâne de văzut, dar cert este că, pe termen scurt, deținătorii de doctorate și-au pierdut, cel puțin în această etapă, speranța de a primi recunoașterea financiară pe merit.
A fost sesizată o preocupare profundă în rândul sectorului academic și în rândul specialiștilor din domeniul sănătății, iar dezbaterile publice urmează să clarifice dacă aceste inițiative vor fi modificate sau vor fi implementate astfel cum au fost propuse inițial. Rămâne de urmărit, în următoarele săptămâni, modul în care decidenții vor gestiona aceste propuneri și ce impact vor avea asupra celui mai valoros capital al țării: oamenii de știință și experții care pot ajuta la relansarea economică și socială a României.
