România se confruntă cu o criză structurală profundă în procesul de tranziție de la educație la piața muncii, relevă o analiză realizată de specialiștii de la Consilium Policy Advisors Group (CPAG). Conform datelor Eurostat, țara înregistrează cele mai slabe cifre din Uniunea Europeană în ceea ce privește participarea simultană a studenților la formare și muncă, precum și o rată alarmantă a tinerilor NEET. Astfel, 19,4% dintre tinerii cu vârste între 15 și 29 de ani nu sunt implicați fie în educație, fie în ocupare, fiind cel mai mare procent din UE.
Separați și ineficienți, acești tineri plasează România în afara cercului vestic al pieței muncii europene.
Rata de participare redusă la muncă și studii
Numai 1,2% dintre studenții români lucrează în același timp cu studiile, cea mai scăzută cifră din UE. La nivel european, media depășește 11,6%, iar în țări precum Olanda sau Islanda, această participare ajunge peste 30%. În plus, 97% dintre tinerii aflați în învățământul formal nu sunt activi pe piața muncii, comparativ cu media UE de 71,4%.
Această disjuncție rigidă între sistemul educațional și economie are efecte directe asupra perspectivei de tranziție a tinerilor în câmpul muncii. Potrivit studiului, barierele instituționale și de reglementare împiedică studenții să-și combine studiile cu experiența profesională, ceea ce contribuie la persistenta rate ridicate de inactivitate.
Rata NEET în România este de 19,4%, aproape dublu față de media UE de 11%. În rândul tinerelor, această situație se agravează, femeile reprezentând 63% din totalul NEET, cu o diferență de gen de peste 11 puncte procentuale față de media europeană. Dezavantajele structurale din zonele rurale și responsabilitățile de îngrijire contribuie la această discrepanță.
Reintrarea pe piața muncii este rareori posibilă pentru cei inactivi, doar 1% dintre tinerii inactivi reușind să-și găsească un loc de muncă în fiecare trimestru. În plus, reticența față de salarii mici și nemulțumirea salarială sunt principalele obstacole autodeclarate, menționate de 44% dintre tineri.
Emigrația este un alt factor agravant: 66% dintre tineri consideră că muncă în străinătate le poate îmbunătăți nivelul de trai, iar 27,6% intenționează să plece în următorul an. Devaunță, migrația afectează în special tinerii sub 25 de ani, locuitori din mediul rural și cu nivel de educație redus.
Disparitățile regionale sunt semnificative. În București-Ilfov, rata NEET este de 6,4% la bărbați și de 12,4% la femei, indicând o convergență cu mediile europene în mediul urban. În schimb, Sud-Estul și Centul înregistrează rate extrem de ridicate pentru femei, de 37,7%, respectiv 32,7%. În zonele rurale, diferențele de gen și înaltul decalaj în ocuparea forței de muncă continuă să fie probleme grave.
Rata de abandon școlar timpurie rămâne un factor ce agravează situația. Peste 24% dintre tineri nu au studii secundare superioare, aproape dublu față de media OCDE, și înregistrează o creștere alarmantă a ratei NEET în această categorie.
Datele arată clar că modelul actual al educației și al pieței muncii din România funcționează ca două sfere aproape independente, iar reintegrarea tinerilor în economie este extrem de dificilă. În ultimii ani, rata de reintegrare în câmpul muncii a rămas scăzută, iar emigrația în continuare afectează populația tânără. În ultimul trimestru din 2024, autoritățile planifică o campanie națională pentru stimularea ocupării tinerilor, în încercarea de a combate aceste dezechilibre structurale.
Sursa: Economica
