Conform Descopera: Originea drepturilor mecanice și impactul asupra industriei muzicale
Dreptul mecanic, care permite reproducerea unei melodii deja lansate contra unei taxe legale, fără consimțământul explicit al compozitorului pentru fiecare nouă înregistrare, nu provine din era discurilor de vinil sau a radioului. Rădăcinile sale se află în dezvoltarea pianelor mecanice și a rolelor perforate la începutul secolului XX. Aceste aparate, extrem de populare ca divertisment casnic, au ridicat noi probleme privind drepturile de autor, deoarece compozitorii contestau utilizarea melodiilor lor în producția de role.
Curtea Supremă a Statelor Unite a stabilit în 1908, în cazul White-Smith Music Publishing Co. v. Apollo Co., că o rolă de pian nu era considerată o copie a unei partituri, prin urmare, producția sa nu încălca drepturile de autor existente. Această decizie a determinat compozitorii să facă lobby în Congres, ceea ce a condus la introducerea primei licențe mecanice obligatorii prin Legea drepturilor de autor din 1909.
Această nouă reglementare permitea realizarea de reproduceri mecanice ale unei compoziții muzicale deja autorizate, cu plata unei taxe de doi cenți per exemplar. Sistemul a fost conceput și pentru a preveni concentrarea dreptului de reproducere mecanică în mâinile unui singur producător. Astfel, licența mecanică a stat la baza mecanismului prin care o compoziție putea fi înregistrată de mai mulți artiști, cu respectarea condițiilor legale.
Conflictele din radiodifuziune și ascensiunea genurilor noi
Până în 1940, ASCAP (American Society of Composers, Authors and Publishers) deținea controlul asupra majorității drepturilor de autor pentru muzica difuzată la radio în Statele Unite. Un conflict major a izbucnit între ASCAP și posturile de radio din cauza taxelor de licențiere. Când ASCAP a încercat să mărească semnificativ aceste taxe, rețelele radio au decis să boicoteze catalogul ASCAP, începând cu 1 ianuarie 1941.
În consecință, posturile de radio s-au orientat tot mai mult către BMI (Broadcast Music, Inc.), o organizație creată în 1939 ca alternativă și care reprezenta compozitori și editori din genuri precum country, blues și gospel. Perioada de boicot, care a durat până pe 29 octombrie 1941, a oferit acestor genuri mult mai mult spațiu în programele radio, contribuind la creșterea vizibilității lor naționale. Conflictul s-a încheiat printr-un acord privind taxele de licențiere.
În contextul acestui conflict, DeFord Bailey, un muzician afro-american important al Grand Ole Opry, a fost concediat în 1941. Deși legătura cu conflictul ASCAP este documentată, motivele exacte și influența discriminării rasiale asupra deciziei rămân subiect de discuție.
Controlul asupra creațiilor: Artiști și afaceri
Artiști precum Sam Cooke au căutat să obțină un control mai mare asupra drepturilor asupra muzicii și a veniturilor generate. În 1959, Cooke a devenit partener în Kags Music, administrând drepturile asupra cântecelor sale, și a fondat casa de discuri SAR Records.
Prin intermediul managerului Allen Klein, Cooke a negociat un contract cu RCA, prin care Tracey Records, o companie asociată lui, deținea și exploata înregistrările sale, în timp ce RCA asigura distribuția. Acest aranjament îi conferea un control neobișnuit de mare asupra propriilor înregistrări.
Un alt moment emblematic în istoria controlului asupra drepturilor muzicale este legat de prietenia și colaborarea dintre Paul McCartney și Michael Jackson. McCartney i-ar fi explicat lui Jackson importanța deținerii drepturilor asupra cântecelor. În 1985, Michael Jackson a achiziționat ATV Music Publishing, care deținea drepturile asupra unui catalog vast de compoziții, inclusiv majoritatea cântecelor Lennon-McCartney, pentru aproximativ 47,5 milioane de dolari. Ulterior, acest catalog a devenit parte a Sony/ATV Music Publishing, iar în 2016, moștenitorii lui Jackson au vândut participația lor către Sony pentru 750 de milioane de dolari.
Situații notabile în drepturile de autor
Melodia „Happy Birthday to You” a fost considerată protejată de drepturi de autor timp de decenii, generând milioane de dolari din licențiere pentru Warner/Chappell. În 2015, un judecător federal a decis că firma nu a demonstrat deținerea drepturilor asupra versurilor, iar ulterior s-a ajuns la o înțelegere, melodia intrând în domeniul public în Statele Unite.
Artistul Prince a protestat împotriva controlului pe care Warner Bros. îl avea asupra masterurilor înregistrărilor sale, scriindu-și cuvântul „SLAVE” pe obraz în anii 1990. Taylor Swift și-a reînregistrat primele șase albume, sub denumirea „Taylor’s Version”, pentru a obține controlul asupra noilor masteruri, după ce cele originale au ajuns în posesia altor companii.
Sursa: Descopera
