Conform Descopera: Odată, omenirea a vorbit în zeci de mii de limbi. Un studiu recent, publicat în prestigioasa revistă Science, aruncă o nouă lumină asupra istoriei complexe a diversității lingvistice, sugerând că am traversat o adevărată „epocă de AUR” a limbajului, cu 1.000 până la 3.000 de ani în urmă. Această perioadă a fost caracterizată de o bogăție lingvistică de neimaginat astăzi, mult dincolo de cele aproximativ 7.600 de limbi vorbite și ale semnelor existente la nivel global.
Apogeul diversității lingvistice
Rezultatele cercetării internaționale, la care a contribuit și profesoara de lingvistică Claire Bowern de la Universitatea Yale, contestă opinia larg răspândită conform căreia pierderea masivă a limbilor a început predominant odată cu expansiunea colonială europeană, acum aproximativ 500 de ani. Studiul demonstrează că declinul a luat amploare mult mai devreme, în zorii consolidării statelor și imperiilor multinaționale.
Expansiunea civilizațiilor antice, precum Imperiul Roman, a jucat un rol crucial în remodelarea peisajului lingvistic. Prin răspândirea limbii, culturii și a puterii politice, limbile comunităților mai mici sau asimilate au început să dispară treptat. Astăzi, cele 7.600 de limbi cunoscute reprezintă doar o fracțiune dintr-un patrimoniu lingvistic mult mai vast, un eșantion istoric selectat al bogăției de odinioară.
Reconstrucția unei istorii uitate
Deoarece nu există înregistrări directe ale limbajului înainte de apariția scrisului, acum circa 6.000 de ani, echipa de cercetare a utilizat o metodologie complexă. Aceasta a implicat combinarea datelor etnografice, a estimărilor populației preistorice și a modelelor statistice avansate pentru a reconstitui diversitatea lingvistică globală pe parcursul Holocenului, epoca geologică ce a debutat acum aproximativ 12.000 de ani.
Analizând date de la 171 de societăți de vânători-culegători și pescari și luând în considerare o populație mondială estimată între 4,4 și 7 milioane de oameni la începutul Holocenului, cercetătorii au calculat că în acea perioadă se vorbeau probabil între 4.500 și 6.200 de limbi. Pe măsură ce agricultura s-a extins și populațiile au crescut, diversitatea lingvistică a înregistrat, la rândul său, o creștere. Modelele sugerează că numărul limbilor a continuat să sporească timp de câteva milenii, atingând un apogeu de zeci de mii în perioada cuprinsă între 1.000 și 3.000 de ani în urmă.
Impactul politic asupra limbajului
Profesoara Claire Bowern subliniază că aceste concluzii demonstrează că evoluția limbajului este strâns legată de evenimente istorice și politice majore. „Limba nu este izolată de curentele politice”, a declarat Bowern. „Munca noastră arată că putem folosi tipare lingvistice pentru a reconstrui evenimente demografice majore pe parcursul mileniilor. De asemenea, demonstrăm că această dinamică a fost o fațetă a istoriei umane pentru o perioadă mult mai lungă decât se credea anterior.”
Perioada de înflorire lingvistică s-a încheiat pe măsură ce statele centralizate și imperiile multinaționale au început să se extindă pe continente. Răspândirea limbilor dominante a fost însoțită de transmiterea culturilor, a instituțiilor și, implicit, de declinul și dispariția multor comunități lingvistice independente. Deși colonialismul european a accelerat acest proces în ultimele secole, studiul indică faptul că acesta a fost parte dintr-un model mult mai amplu de declin lingvistic, nu punctul său de origine.
Pierderea unui număr atât de mare de limbi a influențat, de asemenea, structura limbilor care supraviețuiesc astăzi. Limbile moderne sunt, în mare parte, rezultatul unui blocaj istoric, iar răspândirea unor trăsături lingvistice pe scară largă poate fi explicată prin expansiunea demografică a populațiilor vorbitoare, nu neapărat printr-un avantaj comunicativ inerent. Descoperirile oferă o perspectivă nouă asupra evoluției limbajului uman și au implicații directe asupra eforturilor de conservare a limbilor amenințate cu dispariția. Studiul a fost realizat în colaborare cu Universitatea Pompeu Fabra, Institutul Max Planck pentru Antropologie Evoluționistă, Universitatea Texas din San Antonio și Institutul Santa Fe.
Sursa: Descopera
