Conform Economica: Europa este slab pregătită să contracareze atacurile cu drone, în pofida atenției sporite acordate acestei probleme de către NATO, Uniunea Europeană și guvernele naționale. Un studiu recent, realizat de Institutul Internațional pentru Studii Strategice (IISS) în colaborare cu Fundația Hanns Seidel din Germania, concluzionează că arhitectura actuală a Europei pentru gestionarea acestei amenințări hibride este inadecvată.
Provocări majore în identificarea atacurilor
Studiul, care a analizat 144 de incidente petrecute între august 2024 și februarie 2026 în 12 state membre NATO și Irlanda, subliniază dificultatea cu care statele europene au putut atribui în mod cert atacurile cu drone, inclusiv pe cele vizând aeroporturi sau instalații militare sensibile, Rusiei. Această lipsă de claritate împiedică implementarea unor măsuri de descurajare eficiente și rapide.
Niciun stat european nu a reușit să identifice clar autorul atacurilor, deși se estimează că Kremlinul a desfășurat o campanie vizând continentul cu vehicule aeriene fără pilot (UAV). Dificultatea atribuirii provine, parțial, din faptul că autoritățile naționale s-au concentrat pe răspunsuri individuale, neglijând conectarea incidentelor pe scară largă în întreaga Europă.
Deficiențe sistemice în apărarea antiaeriană
Principala concluzie a raportului indică faptul că sistemele europene de contracarare a dronelor sunt subdimensionate în fața amenințării actuale. Procesul de detectare este neuniform, cadrul legal este fragmentat, iar opțiunile de răspuns sunt adesea disproporționate față de gravitatea incidentelor. Mai mult, procesul de atribuire a responsabilității este prea lent pentru a susține o descurajare eficientă în timp util.
Klaus Holetschek, președintele Fundației Hanns Seidel, a declarat că situația este alarmantă, Europa nefiind suficient pregătită pentru această formă de război hibrid. Raportul evidențiază o lacună semnificativă în capacitatea de răspuns colectiv și coordonat la amenințările aeriene neconvenționale.
Studiul subliniază că lipsa unei strategii comune și a unei coordonări între statele membre NATO și cele din Uniunea Europeană contribuie la vulnerabilitatea crescută. Concentrarea pe analize naționale, în detrimentul unei viziuni pan-europene, a împiedicat identificarea modelelor de atac și a posibilelor legături cu actorii statali.
Astfel, pe fondul unor atacuri neidentificate clar și a unui cadru de răspuns fragmentat, securitatea spațiului aerian european se confruntă cu provocări semnificative. Oficialii europeni au confirmat, în cadrul cercetării, faptul că atenția s-a concentrat pe gestionarea internă a incidentelor, mai degrabă decât pe o analiză integrată la nivel continental.nnAcest dezacord în atribuirea atacurilor subminează eforturile de descurajare, lăsând posibilele surse ale acestor agresiuni în afara unor sancțiuni sau măsuri concrete.
Sursa: Economica
