O descoperire arheologică remarcabilă din Ungaria aduce în prim-plan complexitatea socială și flexibilitatea rolurilor de gen în comunitățile neolitice, cu aproape 7.000 de ani în urmă

Un mormânt neobișnuit și indicii despre identitate de gen

Cercetarea, realizată pe baza analizei a 125 de schelete provenite din două necropole din estul Ungariei, s-a concentrat pe detaliile mecanismelor sociale și modul în care acestea se reflectează în modul de înhumare și semnele osteologice. Anii de utilizare ai siturilor, între 5300 și 4650 î.Hr., au permis compararea unor urme de activitate repetitivă pe oase, corelate cu poziția în mormânt și obiectele funerare acompaniatoare. În general, rezultatele au arătat că nu exista o diviziune rigidă între rolurile de gen, ci mai degrabă o flexibilitate mult mai mare decât se presupunea. Amănuntul cel mai captivant îl reprezintă cazul unei femei în vârstă, singura îngropată cu unelte de piatră șlefuită, însoțită de indicii clare despre activitate în genunchi, asemenea celor practicate de bărbați în acea epocă.

Această femeie a fost îngropată pe partea stângă și a avut un costum de mărgele de scoică însoțit de unelte, fiind o excepție de la reguli, în mod evident. Însă, de departe, cea mai importantă constatare a fost faptul că poziția și însoțirea obiectelor nu erau strict determinate de sexul persoanei, ceea ce scoate în evidență faptul că identitatea de gen nu putea fi redusă la criterii biologice, ci era mai fluidă și mai complexă.

Roluri de gen și diversitatea în societățile preistorice

Un aspect cu adevărat interesant ține de interpretarea acestor date în contextul societăților neolitice. Se pare că, în anumite cazuri, normele sociale și percepția asupra rolurilor de gen nu erau închistate, ci mai degrabă adaptabile și moldabile în funcție de circumstanțe. În particular, modul diferit în care aceste persoane erau îngropate sau în ceea ce privește artefactele găsite cu scheletele reflectă dacă nu o deschidere socială completă, cel puțin o flexibilitate a rolurilor sociale, în anumite limite. În cazul femeii care purta uneltele, cercetătorii speculează că ea putea avea responsabilități și activități similare celor ale bărbaților, deși nu există indicii clare de statut social superior sau special.

Ce semnalează aceste descoperiri asupra societăților neolitice?

Sébatien Villotte, unul dintre autorii studiului, explică această interpretare: „Nu există dovezi clare că această femeie avea un statut social aparte, precum cel de șaman sau lider. Dar, modul în care a fost îngropată și uneltele din apropierea ei sugerează că rolurile de gen nu erau strict împărțite și că societățile din acea vreme recunoșteau și exprimau identități variate și flexibile.”

De altfel, această constatare contribuie la înțelegerea modului în care societățile din Europa Centrală, în perioada neoliticului timpuriu, nu erau rigide în privința binarismului de gen. Ei bine, aceste descoperiri indică mai degrabă o societate în care rolurile și așteptările față de indivizi puteau fi modelate și de alți factori, precum contextul social sau chiar accidentele personale.

Deși aceste scenarii nu indică neapărat o egalitate completă, ele deschid un nou cadru de interpretare a vieții și structurilor sociale din părintele civilizațiilor europene. În timp ce cercetările continuă, arheologii se întreabă dacă aceste exemple de modul flexibil de gândire și de practicile funerare au reprezentat un model temporar sau dacă au fost mai frecvente în diverse alte culturi ale epocii neolitice.

În final, arheologii accentuează faptul că aceste descoperiri contribuie la o înțelegere mai nuanțată a societăților preistorice, arătând că noțiunea de identitate de gen avea o paletă mult mai largă și variată decât simpla binaritate masculin/feminin. La urma urmei, aceste comunități au fost, cel mai probabil, mai complexe și mai dinamice decât am putea crede, iar cercetările continuă să aducă la lumină adevăruri surprinzătoare din trecut.

Sursa: Descopera