Centrele de sănătate mintală, insuficiente pentru combaterea consumului de droguri, avertizează specialiștii
Tranziția responsabilităților din domeniul prevenției consumului de droguri de la fostele centre județene antidrog către centrele de sănătate mintală ridică semne de întrebare legate de eficiența și capacitatea acestor facilități de a face față unei probleme atât de complexe. Specialistul în domeniu, Cătălin Ţone, atrage atenția că, în forma actuală, centrele de sănătate mintală sunt insuficient pregătite pentru a gestiona această componentă critică a combatingului antidrog, mai ales din cauza lipsei specialiștilor specializați în tratamentul dependentei.
Destinul centrelor județene antidrog și schimbarea responsabilităților
Recent, Ministerul Sănătății a decis trecerea atribuțiilor centrelor județene antidrog către centrele de sănătate mintală, într-un proces de redistribuire a responsabilităților în planul prevenției consumului de substanțe nocive. În teorie, această mutare ar trebui să fie benefică, întrucât ofere o abordare mai cuprinzătoare a sănătății mintale a pacientului și ar facilita o coordonare pe plan local. Însă, în practică, această măsură ridică semne de întrebare legate de capacitatea reală a acestor unități de a preveni și combate eficient consumul de droguri.
Cătălin Ţone, expert în domeniu, consideră că trecerea nu poate avea rezultatele scontate decât dacă există o infrastructură adecvată și personal calificat pentru acest tip de intervenție. „În centrele de sănătate mintală, care urmează să preia aceste atribuții, nu se face, cel puțin la momentul actual, combaterea consumului de droguri. Acest lucru se datorează faptului că, în prezent, nu există suficiente specialiști care să ofere tratament și sprijin adecvat persoanelor dependente”, explică specialistul.
Lipsa personalului specializat și impactul asupra tratamentului
Unul dintre cele mai mari obstacole identificate este deficitul de cadre specializate în dependențe, ceea ce face ca intervenția în centrele de sănătate mintală să fie, în pricipiu, limitată. În timp ce aceste centre sunt optimizate pentru tratarea diverselor tulburări mentale, abordarea dependentei de droguri cere o expertiză diferită, atât din punct de vedere medical, cât și psihologic.
„Este nevoie de specialiști care să înțeleagă complexitatea adicției și să dispună de metode specifice pentru această problematică. În absența lor, riscul este ca victimele consumului de droguri să nu beneficieze de tratamentul necesar și, implicit, să se recadreze în același cerc vicios”, adaugă Ţone.
Provocări administrative și perspective de viitor
Trecerea atribuțiilor într-un domeniu atât de sensibil ridică, de asemenea, întrebări legate de formarea și certificarea personalului din centrele de sănătate mintală, dar și despre modul în care se va coordona intervenția în teren. Pentru ca măsura să fie cu adevărat eficientă, este nevoie de o strategie clară, care să includă formarea continuă a specialiștilor și dotarea adecvată a centrelor.
De asemenea, se adaugă și aspectul resurselor financiare, care trebuie să fie alocate în mod corespunzător pentru a susține această nouă etapă în combaterea consumului de droguri. Una dintre alternativele discutate este colaborarea între direcțiile județene de sănătate și organizații specializate în tratamentul dependențelor, pentru a compensa lipsa de personal specializat.
În prezent, autoritățile se află în procesul de adaptare a legislației și a infrastructurii pentru a asigura o tranziție eficientă și pentru a evita ca această mutare administrativă să devină un simplu act formal. În condițiile în care problema consumului de droguri continuă să fie una flagrantă la nivel național, este esențial ca măsurile preventive și intervențiile directe să fie cât mai bine coordonate și adaptate realității din teren.
Ultimele dezvoltări indică faptul că, pentru ca această inițiativă să devină cu adevărat eficientă, va fi nevoie de implicarea unor specialiști din domeniul tratamentului dependenței, de resurse consistente și de un plan strategic clar. În lipsa acestor elemente, riscul este ca eforturile să fie ineficiente, iar problema consumului de droguri să continue să îngrijoreze autoritățile și societatea civilă.
