Australia a acordat marți vize umanitare celor cinci jucătoare de fotbal iraniene care au solicitat azil, după ce au refuzat să cânte imnul național al Iranului la un meci din cadrul Cupei Asiei. Măsura vine în contextul în care aceste sportive se tem de represiune și posibile represalii pentru decizia lor de a manifesta în timpul competiției. Cazul lor a stârnit reacții internaționale și a adus în prim-plan situația delicată a drepturilor omului în Iran.
Reacția autorităților și sprijinul internațional
Premierul australian Anthony Albanese a anunțat, într-o conferință de presă susținută în Canberra, că cele cinci jucătoare au fost protejate de către autorități și sunt în siguranță într-un loc secret, sub paza poliției. “Australienii au fost impresionați de situația dificilă a acestor curajoase femei. Aici sunt în siguranță și ar trebui să se simtă ca acasă,” a declarat Albanese, accentuând sprijinul ferm al Australiei față de sportivii care aleg să-și asume riscuri pentru valori fundamentale precum libertatea de exprimare.
Gestul Austriei nu a trecut neobservat, fie și pentru o vreme, de către lideri internaționali. Președintele american Donald Trump a lăudat decizia Australiei și a spus că Statele Unite ar fi gata să le primească pe jucătoare dacă Australia nu s-ar fi angajat să le ofere protecție. În același timp, el a lansat acuzații potrivit cărora jucătoarele ar fi în pericol de moarte dacă ar fi trimise înapoi în Iran, în contextul tensiunilor diplomatice generate de atacurile militare americane și israeliene asupra Iranului.
Ce spun martorii și oficialii australieni
Imagini de la fața locului arată că mai multe jucătoare iraniene au părăsit cantonamentul după negocieri în secret cu autoritățile australiene. În apropierea hotelului din Gold Coast unde fuseseră cazate, poliția a intervenit pentru a asigura protecția celor implicați, iar unii membri ai echipei au fost duși cu autobuzul spre un loc sigur.
Ministrul de interne al Australiei, Tony Burke, a transmis că discuțiile cu jucătoarele au fost purtate în secret, timp de câteva zile, dar că fuga lor a fost o decizie dificilă, luată din dorința de a scăpa de pericol. “Chiar dacă oferta de ajutor rămâne valabilă pentru celelalte membre ale echipei, nu toate vor decide să profite de această oportunitate,” a explicat Burke.
Reacțiile din Iran și controversa deciziei sportive
Refuzul de a cânta imnul național iranian a fost interpretat pe plan intern ca o trădare, iar televiziunea de stat a etichetat-o drept “trădătoare pe timp de război”. Între timp, decizia unora dintre jucătoare de a păstra tăcerea în timpul imnului a fost numită “culmea dezonoarei” de un comentator al postului de stat.
Dar, după ce echipa a evoluat în mod tradițional la cel de-al doilea meci, cântând imnul și salutând steagul, suspiciunile legate de constrângere au persistat în rândul organizațiilor pentru drepturile omului. Specialiștii și observatorii internaționali susțin că aceste acțiuni indică o presiune dificil de neutralizat, exercitată asupra jucătoarelor pentru a se conforma ordinelor autorităților.
Întorcerea acasă, un pericol real?
Faptul că și aceste femei au ales să plece din Iran și să solicite azil vine pe fondul unui climat politic și social tensionat în Iran, marcat de represiuni și de o situație geopolitică instabilă. În contextul în care Iranul este implicat în conflicte regionale și își menține regimul restrictiv, temerile jucătoarelor de a fi trimise înapoi sunt întemeiate.
Potrivit relatărilor, deși Australia le-a oferit protecție, nu toate sportivele au ales să rămână. Există riscul ca unele să decidă să se întoarcă, chiar dacă aceste decizii pot avea consecințe grave pentru comunitățile din Iran sau pentru ele însele. Prin gestul lor, fotbalistele au devenit simboluri ale luptei pentru libertate, într-un moment în care tensiunile dintre Iran și restul lumii continuă să escaladeze.
Sursa: HotNews
