Omenirea se află într-un „ceas al discordiei planetare”, în care încrederea între state și indivizi este la un nivel extrem de scăzut, iar liderii mondiali dau lecții de moralitate, în ciuda faptului că acțiunile lor dezvăluie contrariul. Avertismentul a venit recent din partea filozofului Gabriel Liiceanu, care a afirmat într-o emisiune de la Digi24 că situația mondială a ajuns să fie una extrem de gravă, marcând o criză a încrederii și o decadere a ordinii internaționale.
Într-un discurs sincer, Liiceanu a subliniat că, din cauza naturii umane și a impulsurilor negative, promisiunile nu sunt decât iluzii, iar orice înțelegere între state sau indivizi este, în cele din urmă, încălcată. Filosoful subliniază că istoria umanității este plină de promisiuni încălcate, iar conflictele armate au fost deseori declanșate de această încălcare a acordurilor. „Pentru că inițial totul este o promisiune care, făcută de două părți, încearcă să fie respectată. Dar din cauza fondului impulsivo-agresiv al emoțiilor negative, noi în aceeași măsură nu ne putem ține de promisiune”, a explicat Liiceanu, adăugând că această tendință auto-distructivă ne-a adus în situația actuală.
Discordia internațională și lipsa unor lideri morali
Predicțiile filozofului-scriitor vin într-un moment în care criza globală pare să atingă cote alarmante. Liiceanu vorbește despre un „ceas al discordiei planetare”, accentuând faptul că situația devine tot mai gravă pe măsură ce statele mari și mici se îndepărtează de principiile dreptului internațional. El remarcă, cu durere, că „ce fac criminalul numărul unu al omenirii este halucinant”, făcând astfel referire explicită la conflictele recente și încălcările agresive ale suveranității naționale.
Știrile din ultima perioadă confirmă această stare de tensionare accentuată, cu state care își justifică acțiunile pe baza unor „ interese naționale ” sau „ drepturi absolute”, ignorând regulile stabilite internațional. Liiceanu critică, de asemenea, modul în care Organizația Națiunilor Unite a devenit un simbol al disfuncției, fiind percepută ca o organizație „neună”, incapabilă să gestioneze conflictele majore fără implicarea forțelor externe.
„Ideea să-ți vorbească despre imoralitate agresorul și criminalul numărul unu al omenirii este halucinantă”, a afirmat filozoful, în timp ce reflecta asupra paradoxului de a vedea lideri sau state care, în timp ce încalcă norme internaționale, se justifică moralie și moralitate într-un mod halucinant.
Situația economică a României, între promisiuni și realitate
Liiceanu nu se limitează la analiza geopolitică, ci abordează și situația internă a României. În contextul crizei economice, deficitului crescut și inflației peste media europeană, el avertizează că riscul major nu este doar cel politic, ci și cel economic.
„Dacă nota noastră cade la 3, se moare de foame”, spune cu voce gravă filozoful. El explică faptul că evaluările agențiilor de rating pot avea consecințe fatale pentru economia națională, iar o scădere a calificativului ar însemna imposibilitatea obținerii de credite externe și, implicit, riscul de colaps economic.
Liiceanu atrage atenția asupra situației complicate moștenite de actualul guvern, într-o Românie vulnerabilizată de lipsa de resurse, de un stat slab în fața hacking-ului birocratic și, mai ales, în ceea ce privește lupta împotriva corupției. „Am moștenit o țară în care DNA-ul nu mai funcționa, iar sursele de venit erau tot mai greu de identificat”, afirmă el.
În opinia sa, România se află pe un teren extrem de accidentat, unde deciziile politice trebuie luate cu un strop de curaj, dar și cu responsabilitate. În aceste condiții, stabilitatea economică și politică par să fie în echilibru precar, iar soluțiile nu vin decât dintr-o reformă sinceră și dintr-un angajament ferm din partea clasei politice.
Este clar, așadar, că atât la nivel mondial, cât și la nivel național, problema principală rămâne încrederea. Lipsa acesteia, combinată cu egoismul, impulsurile negative și lipsa unei moralități colective, ne pot aduce tot mai aproape de un punct de cotitură, din care ieșirea va fi dificilă. Iar forma de conducere, fie că e vorba de un stat sau de relațiile internaționale, trebuie să învețe să funcționeze după reguli și principii, pentru a putea spera la o stabilitate în vremuri tumultoase.
Sursa: HotNews
