Guvernatorul Californiei, Gavin Newsom, acuză Europa de complicitate în eșecul de a opune rezistență planurilor lui Donald Trump privind Groenlanda
Într-o declarație surprinzătoare, Gavin Newsom, guvernatorul democrat al Californiei și un potențial candidat la președinția Statelor Unite în 2028, a criticat dur europenii pentru lipsa de reacție față de tentativele președintelui Donald Trump de a obține controlul asupra Groenlandı, o insulă strategică și resursivă de mare valoare.
Europa, complice în lipsa de opoziție față de dorințele lui Trump?
Newsom și-a exprimat indignarea marți, în cadrul unui forum internațional, față de ceea ce consideră a fi o lipsă de fermitate a liderilor europeni în fața acțiunilor vestice ale administrației Trump. Acesta susține că, în ciuda faptului că planurile de cumpărare sau anexare ale Groenlandei de către fostul președinte american au fost extrem de controversate, Europa nu a intervenit pentru a-și manifesta opoziția.
„Este regretabil că europenii nu au fost mai vocali sau mai hotărâți în a se opune acestor încercări de a destabiliza echilibrul geopolitic al regiunii arctice. În loc să-și susțină propriile interese și să manifeste solidaritate, aceștia par să fi fost complice prin tăcere”, a declarat Newsom, accentuând importanța strategică și economică a Groenlandei, precum și riscurile pe termen lung generate de această pasivitate.
Contextul geopolitic al Groenlandei – între interese globale și rivalități regionale
Insula Groenlanda, cel mai mare teritoriu din lume în suprafață controlat de o țară non-europeană, devine din ce în ce mai importantă pentru marile puteri. Resursele naturale excepționale, inclusiv minerale rare și resurse energetice, atrag atenția principalilor actori internaționali. În plus, amplasamentul său geostrategic îl face un punct nevralgic pentru controlul rutelor maritime și pentru prezența în Arctic, o regiune în plină expansiune geopolitică.
Deși Trump a manifestat intenții ferme de a obține această insulă, planurile sale au fost puternic contestate atât în Statele Unite, cât și în Europa. Între timp, aliații europeini s-au eschivat, considerând eventualele planuri de cumpărare o problemă de suveranitate, dar și ca pe o manifestație de ego politic din partea Washington-ului.
Reacția internațională și poziția Europeană – un decalaj în alianță?
Reacțiile europene au fost aproape inexistente în fața acestor vehemente intenții americane. Marile puteri europene, precum Germania, Franța și Marea Britanie, au evit să critice direct planurile lui Trump, preferând să adopte o poziție de abstinență sau, în cel mai bun caz, să le limiteze la recomandări diplomatice.
Această tăcere a fost interpretată de unii analiști ca o formă de complicitate, dacă nu chiar o toleranță tacită față de încercările SUA de a-și extinde influența. În cazul în care aceste planuri ar deveni realitate, ar putea avea implicații semnificative pentru echilibrul de putere în regiunea Arctică, dar și pentru alianțele transatlantice.
Ce urmează pentru Groenlanda și pentru alianța transatlantică?
Pe măsură ce tensiunile din regiune se intensifică și interesele geopolitice devin mai clare, posibilitatea ca aceste dispute să se intensifice în viitorul apropiat nu poate fi exclusă. În timp ce SUA continuă să manifeste interes pentru Groenlanda, Europa pare să rămână pasivă, ceea ce poate duce la o realiniere a relațiilor internaționale în teritoriu.
Gavin Newsom consideră că, în condițiile actuale, este responsabilitatea liderilor europeni să-și asume un rol mai activ în apărarea intereselor comune, mai ales în fața riscurilor geopolitice generate de această competiție pentru controlul Arcticii. În ciuda faptului că Donald Trump nu a reușit să pună în aplicare planurile sale, tensiunile din regiune rămân și atrag atenția asupra vulnerabilităților și a decalajului de reacție dintre Statele Unite și Europa.
Trecutul politic al Groenlandei și situația actuală indică faptul că, în următorii ani, regiunea va continua să fie un punct de interes pentru marile puteri, iar modul în care va reacționa Europa poate avea consecințe substanțiale asupra echilibrului de putere în regiune. În timp ce alianțele tradiționale sunt testate, rămâne de văzut dacă vom vedea o schimbare în poziția europeană sau dacă, din nou, va prevala tăcerea în fața provocărilor geopolitice.
