România devine, din ce în ce mai mult, un punct de interes pentru geopolitica conflictului din Orientul Mijlociu, având în vedere poziția strategică a Aeroportului Mihail Kogălniceanu din Constanța. Unii experți și oficiali abordează această opțiune ca pe o posibilitate reală, având în vedere solicitările Statelor Unite de a folosi această infrastructură pentru operațiuni militare în regiune.
Poziția strategică a aeroportului Mihail Kogălniceanu
Fostul diplomat Emil Hurezeanu subliniază că Aeroportul Mihail Kogălniceanu se află la capătul „estuarului Orientului Mijlociu extins”, fiind cel mai mare aeroport din regiune ce poate fi utilizat de avioanele americane. Într-un interviu pentru Știrile PROTV, acesta explică că această zonă are o relevanță geografică majoră, mai ales în contextul conflictului în Iran și în Golful Persic. Hurezeanu afirmă că administrația Biden a căutat, deja, să utilizeze infrastructura României pentru sprijinul militar din regiune, dar decizia rămâne încă în curs de analiză în cadrul CSAT.
Relevanța acestui aeroport nu e doar geografică, ci și militară. Conform fostului diplomat, utilizarea lui de către forțele americane ar putea transforma România într-un punct logistic major pentru operațiuni NATO și SUA în zona Mijlociului, chiar dacă acest lucru aduce anumite riscuri pentru securitatea națională.
Riscuri și declarații oficiale
Emil Hurezeanu recunoaște că o astfel de decizie ar putea expune România riscului de a fi vizată de rachete iraniene. În acest sens, el adaugă că prezența unor baze precum Deveselu devine vitală, iar utilizarea aeroportului din Constanța chiar și pentru sprijin militar temporar ar putea ajuta la protejarea țării noastre. „Sperăm ca Deveselu să nu intre niciodată în funcțiune” – declară fostul diplomat, punctând importanța evitării escaladării conflictului cu impact direct asupra teritoriului românesc.
Deși România dispune de structuri NATO gata să intercepteze eventuale atacuri dinspre Iran, Hurezeanu avertizează asupra limitelor acțiunilor defensive. Raza de acțiune a rachetelor iraniene, de până la 2.500 km, o plasează în zona de posibilă amenințare, în special în cazul în care situația se deteriorează și conflictul escaladează.
Dezbateri interne despre implicare și securitate
Subiectul utilizării aeroportului Mihail Kogălniceanu a devenit un punct sensibil în dezbaterea politico-militară internă. La momentul aderării României la NATO, întrebările referitoare la faptul dacă urma să devenim o țintă sau doar un furnizor de sprijin au fost lăsate în privința autorităților, dar acum acestea capătă o relevanță tot mai acută.
Expertul afirmă că România trebuie să-și asume responsabilitatea aderării la alianța defensivă. În același timp, trebuie să analizeze atent avantajele și riscurile, în condițiile în care poziția noastră geografică și relațiile cu potențiali actori externi ne pot transforma în ținte ale unor conflicte extinse. „NATO este o alianță defensivă, dar o alianță care trebuie să fie capabilă să se apere” – sintetizează Hurezeanu, accentuând importanța unei strategii clare în contextul actual.
Consolidarea poziției României în geopolitica regională
De la începutul conflictului din Orientul Mijlociu și până acum, România încearcă să-și redefinească rolul în această ecuație complexă. Poziția aeroportului Mihail Kogălniceanu ne poziționează nu doar ca un actor regional, ci și ca o piatră de pivot în infrastructura NATO pentru sprijinul în zonele de risc.
În ciuda disputelor și a temerilor legate de răspunderea suplimentară, oficialii români trebuie să echilibreze decizia de a sprijini aliații cu responsabilitatea de a-și proteja teritoriul. În final, echilibrul între implicare și securitate rămâne un subiect în dezbatere, iar deciziile de acum vor avea consecințe pe termen lung, în contextul unui conflict internațional tot mai fracturat.
Sursa: Știrile ProTV
