La priveghiul organizat pe Arena Națională, o mărturisire a soției lui Mircea Lucescu a reaprins flacăra unei prietenii legendare. Neli Lucescu, cu lacrimi în ochi, i-a șoptit lui Ion Pârcălab: „Mircea îmi spunea mereu că dumneavoastră ați fost idolul lui”. O frază simplă, dar cu o încărcătură emoțională uriașă, care dezvăluie o istorie profundă despre începuturile „Il Luce”, despre ambiție și modele.
Idolul din umbră: Pârcălab, mentorul lui Lucescu
Ion Pârcălab, la cei 84 de ani ai săi, a rememorat momentele cruciale ale relației sale cu cel care avea să devină unul dintre cei mai apreciați antrenori din Europa. „Eu și Mircea Lucescu am fost foarte buni prieteni. L-am luat pe lângă mine de când a venit la Dinamo București. L-am apărat mereu, l-am susținut, i-am spus să aibă încredere în el.”
Pârcălab, supranumit „Săgeata din Carpați”, a subliniat diferența de statut dintre ei la începuturi. El avea deja experiența primei ligi și evoluase la echipa națională. Lucescu, venit de la Știința București, era un tânăr jucător dornic să învețe. „Chiar și mie mi s-a mai întâmplat la început să-mi spună unul mai bătrân să-i car echipamentul”, a povestit Pârcălab. Această diferență a fost un catalizator pentru o prietenie consolidată de respect reciproc.
O prietenie legată de sărăcie și ambiție
Dincolo de terenul de fotbal, legătura dintre Mircea Lucescu și Ion Pârcălab a fost cimentată de experiențe similare din copilărie. Provenind din familii modeste, cei doi au împărțit aceleași greutăți, creând o legătură puternică. „Ne-am apropiat ușor pentru că ambii proveneam din familii sărace”, a mărturisit Pârcălab. „Mircea Lucescu a fost foarte inteligent și îi plăcea enorm fotbalul. A vrut să-și depășească condiția și a reușit prin munca lui să-și facă o carieră de excepție. Nu a cedat niciodată indiferent prin ce greutăți a trecut”.
Concurența pentru un loc în echipă nu i-a despărțit, ci l-a motivat pe Mircea Lucescu să-și perfecționeze jocul. „Chiar dacă era concurent pe post cu mine și îi plăcea să joace extremă dreapta, cu numărul 7, știa că eu sunt titular și și-a perfecționat lovirea mingii cu piciorul stâng pentru a juca extremă stânga. Acolo se vedea că are loc”, a explicat Pârcălab.
Mircea Lucescu însuși a recunoscut importanța lui Pârcălab în dezvoltarea sa ca jucător. „E omul de la care am învățat să centrez, am învățat ce înseamnă tehnica centrării, care pe urmă au dus la câteva «Ghete de AUR»”.
Un episod mai puțin cunoscut, dar semnificativ, s-a petrecut în Franța, la Nîmes Olympique, unde Pârcălab și-a încheiat cariera. La meciul său de retragere, în 1974, i-a invitat pe Mircea Lucescu și Cornel Dinu. Pârcălab i-a predat lui Lucescu tricoul său cu numărul 7.
În ciuda unei oferte concrete din partea clubului francez, transferul lui Mircea Lucescu nu s-a concretizat. Contextul politic al vremii, cu plecările controlate în Occident, a jucat un rol important.
Ion Pârcălab a dezvăluit un regret profund: „Când și-a aniversat împlinirea vârstei de 80 de ani, nu știam că va prelua echipa națională. Îmi pare rău că nu i-am spus: «Ai de toate, ai câștigat trofee, du-te pe Coasta de Azur și bucură-te de familie”. Pârcălab a încheiat, izbucnind în lacrimi.
Mircea Lucescu și Ion Pârcălab au fost coechipieri la Dinamo București între 1963 și 1965, precum și între 1967 și 1970, până când Pârcălab a plecat la Nîmes Olympique.
