La 49 de ani de la cutremurul din 1977, România este considerată mai puțin pregătită pentru un nou seism de mare magnitudine decât părea acum aproape jumătate de secol. O constatare sumbră, făcută de inginerul constructor Matei Sumbasacu, fondator al organizației Re:Rise, care avertizează asupra vulnerabilității actuale a infrastructurii și a întârzierilor în consolidarea clădirilor etichetate cu risc seismic ridicat.
Clădirile din București, în pericol major
Potrivit studiilor recente, peste 400 de imobile din Capitală sunt încadrate în categoria I de risc seismic, ceea ce înseamnă că acestea prezintă un risc ridicat de prăbușire totală sau parțială în cazul unui nou cutremur mare. La fel ca și în 1977, numărul de clădiri vulnerabile este alarmant, iar riscurile pentru locuitori sunt mai mari decât s-ar putea crede la prima vedere.
Sumbasacu afirmă că următorul mare cutremur nu va avea doar impact asupra clădirilor afectate în trecut, ci va prinde și mii de construcții construite după 1940, avariate indeirect în cutremurul din 1977. El estimează că „ne vom confrunta cu între 2000 și 3000 de clădiri afectate serios, dacă se petrece o replică majoră, în condițiile în care, în trecut, numai în București, câteva mii de astfel de imobile au suferit daune în urma seismelor anterioare”.
Ritmul lent al consolidărilor și piedicile legislative
Întrebat despre motivul întârzierea procesului de consolidare, specialistul subliniază dificultățile birocratice și lipsa unui impuls decisiv din partea autorităților. În ultimii ani, s-au făcut câțiva pași, dar ritmul este chiar mai lent decât era de anticipat. În plus, legislația curentă în domeniu creează un câmp de intervenție neclar, susține Sumbasacu.
Un exemplu concret îl reprezintă blocajele legate de închirierile în regim hotelier din centrul Bucureștiului. Deși legislația interzice închirierea în clădiri încadrate în clasa de risc Rs I, în practică, platformele de profil continuă să afiseze mii de apartamente în astfel de imobile. Proprietarii, deseori cu numeroase apartamente în același bloc, refuză să inițieze consolidări, influențați de interese financiare și de rezistența celor din adunarea generală a asociației de proprietari.
„Acești proprietari pot avea câte 5, 10, chiar 20 de apartamente în același edificiu. Ei decid soarta clădirii, și, practic, sunt cei care se opun consolidării, preferând să amâne sau să renunțe la măsuri”, explică Sumbasacu.
Acces la informație și măsuri rapide pentru comunități
O altă problemă identificată de specialiști este lipsa de transparență în procesul de evaluare a riscului seismic. În București, cetățenii pot verifica online dacă imobilele în care locuiesc sunt încadrate la risc seismic, dar aceste informații nu sunt tot timpul ușor accesibile sau bine înțelese de publicul larg. Re:Rise a realizat o hartă interactivă, care arată impactul probabil într-un scenariu de cutremur major, evidențiind zonele și clădirile cele mai vulnerabile.
Întrebat despre soluțiile urgente, Matei Sumbasacu vorbește despre nevoia de a intensifica cooperarea comunităților locale. În opinia sa, creșterea coeziunii și sprijinirea vecinilor să devină grupuri funcționale pot avea un impact semnificativ în reducerea riscurilor – un pas simplu, dar extrem de valoros, în pregătirea generală a societății.
Figura umană în fața pericolului
Departe de a fi doar un simplu avertisment tehnic, sfaturile lui Sumbasacu vizează și nivelul individual. El recomandă ca fiecare persoană să își aleagă și să își pregătească un punct de întâlnire clar și sigur, departe de clădiri înalte sau de alte construcții periculoase. O altă măsură elementară, dar esențială, este pregătirea unui rucsac de urgență, care să asigure supraviețuirea minimă în primele 72 de ore post-cutremur.
„Este greșit să cumpărați kituri gata făcute, pentru că adevărata valoare e să înțelegeți ce conțin și să testați mental scenariile. Iar stabilirea unui punct de întâlnire sigure trebuie să devină o prioritate pentru oricine”, explică specialistul.
Deși riscul unui nou seism devastator este unul iminent, avertismentul lui Sumbasacu este clar: pregătirea pe plan individual, dar și eforturile structurate la nivel de infrastructură, pot face diferența între o tragedie de proporții și o situație gestionabilă. Infrastructura critică și clădirile de locuit trebuie să fie capacitate de a rezista, pentru ca societatea întreagă să fie mai rezilientă în fața naturii. În plus, conștientizarea riscului și măsurile simple, dar eficiente, pot fi unele dintre cele mai importante arme în pregătirea pentru următorul mare cutremur.
Sursa: Adevărul
