Iranul își menține ferm poziția de rezistență în războiul deschis cu Statele Unite și Israelul, chiar dacă se află în mijlocul unor atacuri intensive și a unui conflict care pare să se întindă pe termen lung. În timp ce bombardamentele și atacurile cu rachete continuă să lovească infrastructura militară și civili din regiune, Teheranul afirmă că nu intenționează să se predea, bazându-se pe sistemele sale de apărare și pe o strategie de durată.
Reacția oficialilor iranieni: “Ne vom apăra, indiferent de costuri”
Ali Larijani, secretarul general al Consiliului Suprem de Securitate Națională din Iran, a reafirmat, în a treia zi a ofensivelor coordonate, angajamentul regimului față de autodeterminare. „Ne vom apăra, indiferent de costuri”, a declarat Larijani, evidențiind determinarea Teheranului de a susține războiul pe termen lung. Oficialul a adăugat că Iranul s-a pregătit din timp pentru o confruntare de durată, paralel cu eforturile sale de consolidare a capacităților militare.
Ofensiva SUA și Israel, care a început pe 28 februarie, vizează în special liderii iranieni și instalațiile militare, precum și alte facilități guvernamentale. Chiar dacă mai mulți oficiali de rang înalt au fost uciși în bombardamente, regimul islamic rămâne funcțional și continuă să riposteze, lansând rachete și drone asupra țintelor din Israel și Golful Persic.
Ce spun martorii și experții despre situație
Surse din interior indică faptul că Iranul s-a pregătit intens pentru un conflict prelungit. Imagini din satelit și rapoarte din teren arată distrugerea depozitelor de arme și a bazelor de lansare a rachetelor din orașe precum Kermanshah, Karaj și Tabriz. În același timp, unitățile mobile de lansare sunt urmărite și vulnerabilizate, ceea ce indică o încercare de a distruge capacitatea iraniană de reacție rapidă.
Un expert în armament discută despre capacitatea Iranului de a-și menține arsenalul. „Iranul poate produce aproximativ 5.000 de drone pe lună, iar lansatorile mobile de rachete sunt urmărite cu mare atenție. Totuși, nu este clar câte dintre aceste sisteme au fost distruse efectiv,” afirmă el. În plus, se presupune că Iranul a redus propriul stoc de rachete din cauza atacurilor anterioare, dar capacitatea de a produce arme noi și de a păstra un anumit nivel de apărare rămâne.
Situația pe teren și implicațiile regionale
Pe fondul confruntărilor, regiunea Golfului Persic se află într-o stare de alertă maximă. Iranul a lansat peste 500 de rachete și mai mult de 2.000 drone, în ciuda războiului de uzură. Majoritatea acestor atacuri au vizat baze militare americane, dar și zone din Israel, precum și teritoriile vecine, precum Emiratele Arabe Unite. De exemplu, Emiratele susțin că doar în ultimele zile au fost ținta a sute de rachete și drone iraniene, ceea ce amplifică tensiunile.
Analizele de teren sugerează că Iranul vrea să prelungească conflictul pentru a-și asigura o poziție de rezistență și pentru a obține timp în fața presiunii occidentale și a loviturilor directe. Profesorul de relații internaționale la London School of Economics, Fawaz Gerges, afirmă că „Iranul încearcă să câștige timp, să-și planifice și să-și coordoneze acțiunile pentru un război îndelungat”. Regimul Teheranului pare să fi adoptat o strategie de reziliență, pregătindu-se pentru un conflict de lungă durată, chiar dacă prețul pentru populație și infrastructură crește alarmant.
Impactul asupra civililor și riscurile umanitare
În ciuda declarațiilor oficiale că atacurile sunt țintite și limitate, realitatea de pe teren indică o creștere a daunelor colaterale. În primele zile ale războiului, o școală primară din Minab, sudul Iranului, a fost lovită, provocând victime în rândul copiilor și cadrelor didactice. Imaginile și rapoartele oficiale iraniene vorbesc despre 168 de morți, majoritatea copii și profesori, într-un bilanț tragic adus în atenție de mass-media de stat și de organizațiile internaționale.
Între timp, comunitatea internațională cere o anchetă, în timp ce Israelul neagă orice implicare directă în atacul asupra școlii. Organizația Națiunilor Unite a condamnat incidentul, denunțând-o ca fiind „absolut șocant” și solicitând o anchetă independență asupra cauzei și circumstanțelor.
În general, însă, impactul devastator asupra populației civile a devenit o realitate a conflictului. În timp ce fiecare parte se concentrează pe capacitatea militară, costul uman este tot mai evident. Războiul își mărește riscurile de escaladare, iar regiunea Golfului Persic se află în pericol de a deveni scena unei crize de amploare, cu consecințe care depășesc frontierele locale.
