Conform Economistul.ro: Parlamentul a adoptat definitiv Legea privind Strategia Națională pentru Conservarea Biodiversității 2026-2030, un act normativ crucial pentru agricultura românească, care deblochează o tranșă de aproximativ 972 de milioane de euro din Planul Național de Redresare și Reziliență (PNRR). Această lege stipulează că protecția mediului nu mai poate fi disociată de mecanismele de subvenționare a fermelor. Cu toate acestea, o analiză atentă a textului final, coroborată cu Planul Național de Acțiune pentru Dezvoltarea Producției Ecologice, relevă un contrast semnificativ: deși agricultura ecologică este recunoscută oficial ca soluție pentru biodiversitate, ambițiile naționale rămân modeste în comparație cu cele europene.
Compromisul pesticidelor în Parlament
Traseul legislativ al strategiei a fost unul sinuos, documentul suferind modificări substanțiale în Parlament, sub presiunea lobby-ului agriculturii convenționale. Forma inițială, aliniată la pactul european „Farm to Fork”, prevedea o reducere procentuală a cantităților absolute de pesticide și fertilizanți sintetici. Forma finală aprobată a transformat această țintă într-o obligație de „diminuare a riscurilor de poluare”.
Din perspectiva asociației INTER-BIO și a forului european IFOAM Organics Europe, acest compromis semantic riscă să afecteze raportările viitoare către Bruxelles. Măsurarea „riscului” fără o reducere fizică a substanțelor este problematică. Cea mai sigură metodă de a scădea riscul chimic este extinderea suprafețelor ecologice certificate, unde aceste inputuri sunt interzise.
INTER-BIO consideră că normele de aplicare ale Legii Biodiversității nu recunosc pe deplin meritele agriculturii ecologice ca pilon central pentru restaurarea naturii. Diluarea ambițiilor de mediu sub presiunea practicilor convenționale riscă să transforme această reformă într-o oportunitate ratată. Reducerea țintei privind pesticidele la o simplă „diminuare a riscului de poluare” îndepărtează România de standardele ecologice europene. Acest compromis birocratic pe termen scurt ar putea genera costuri pe termen lung.
Ambiții modeste sub haine europene
Strategia europeană „De la fermă la furculiță” a stabilit o țintă de 25% suprafețe agricole ecologice până în 2030. România se află pe ultimele locuri în UE, cu doar aproximativ 5,7% din suprafața agricolă utilizată certificată ecologic, conform raportului FIBL 2026. Planul Strategic Național își propune o țintă modestă, sub 6% pentru anul 2030.
INTER-BIO atrage atenția că, fără stimulente financiare clare, inclusiv din fondurile de biodiversitate, România va rămâne un exportator de materie primă brută, ratând tranziția verde. „România are șansa istorică de a folosi banii din PNRR nu doar pentru a bifa un jalon birocratic, ci pentru a deveni un lider regional în agroecologie”, a declarat Costin Lianu, președintele INTER-BIO. „Cu o țintă de doar 5,7% suprafață ecologică pentru 2030 e greu să sperăm că refacem 30% din ecosistemele degradate folosind aceleași chimicale intensive ca până acum.”
Planul Național de Acțiune identifică problema exportului a peste 80% din producția ecologică internă sub formă de materie primă brută. Pentru ca noua Lege a Biodiversității să fie o oportunitate economică, creșterea suprafețelor ecologice trebuie dublată de măsuri concrete. Acestea includ investiții logistice pentru centre locale de colectare, sortare și ambalare, introducerea cotelor obligatorii de alimente ecologice în achizițiile publice verzi și publicarea de date transparente care să separe suprafețele bio productive de cele folosite pentru subvenții.
INTER-BIO propune finanțarea prioritară pentru fermierii bio din fondurile de restaurare ecologică, definirea clară a reducerii poluării prin extinderea suprafețelor ecologice și sprijinirea utilizării de semințe tradiționale. „Nu putem vorbi despre refacerea ecosistemelor degradate în timp ce protejăm interesele agriculturii chimice intensive”, a subliniat Costin Lianu.
Fermierii ecologici livrează cu 30% mai multă biodiversitate și au nevoie de finanțare directă din PNRR. Atingerea țintei de restaurare a 30% din ecosistemele degradate până în 2030 implică recunoașterea fermierului ecologic ca partener principal. Protejarea naturii înseamnă sprijinirea financiară și logistică a celor care produc hrană sănătoasă, menținând vie biodiversitatea satului românesc. Ultimul prag de 10% suprafață ecologică până în 2030 este unul realist, conform INTER-BIO.
Costin Lianu, președintele INTER-BIO, a declarat: „Suntem bucuroși că banii vin, dar ne asigurăm că ei nu vor fi cheltuiți doar pe rapoarte de consultanță și strategii uitate în sertare.” Fondurile europene trebuie să ajungă direct în buzunarul fermierilor care livrează rezultate reale. Fermierul ecologic muncește mai mult, își asumă riscuri mai mari și protejează apa și solul tuturor românilor.
Sursa: Economistul.ro
