Conform Buletin.de: Un tânăr jurnalist își ia rămas bun de la anii de liceu, reflectând la experiențe, prietenii și provocări. Alexandru Stan, elev la Colegiul Național „Mihai Eminescu” și reporter pentru Buletin de București, descrie emoțiile ultimei zile de școală, subliniind importanța mentoratului și a relațiilor interpersonale formate în anii de formare.
Tinerețea rămâne în catalogul de liceu
Cei patru ani de liceu pe care tocmai i-a încheiat Alexandru Stan au reprezentat o perioadă intensă de creștere personală și academică. Primii pași în gimnaziu, emoțiile admiterii la liceu și primele note neașteptate rămân amintiri vii. Admiterea la Colegiul Național „Mihai Eminescu”, la specializarea matematică-informatică, a marcat începutul unei etape pline de bucurie și așteptări. Prima zi de liceu a fost descrisă ca un „albastru infinit”, un moment în care s-a conștientizat potențialul de dezvoltare și legarea unor prietenii durabile. Deși au existat și certuri, acestea s-au rezolvat întotdeauna, conferind liceului un rol mai mult decât instituțional, ci ca spațiu de auto-descoperire și definire a drumului în viață.
Excursiile la Predeal, adesea însoțite de emoția călătoriilor cu trenul, au contribuit la crearea unui sentiment de apartenență și amintiri prețioase. Victoriile la concursurile de specialitate, chiar și în fața unor posibile erori de sistem, au consolidat spiritul de echipă și determinarea. Liceul a fost, pentru Alexandru, un amestec de efort academic intens, trăit în băncile clasei, și implicare jurnalistică activă, contribuind la publicația Buletin de București.
Unde-i bursa? Nu e bursa!
Partea mai puțin roz a experienței de liceu a fost legată de problemele sistemice din educație. Alexandru Stan critică decizia de a nu se acorda bursele pentru olimpici, în ciuda eforturilor depuse de elevi. Munca intensă depusă pentru un concurs de chimie, incluzând zeci de experimente și ore petrecute în fața biroului, a fost umbrită de această situație. Tânărul subliniază că, deși a câștigat concursul, bursa nu a fost acordată, ca urmare a unor erori administrative.
Pe lângă problemele olimpilor, jurnalistul atrage atenția asupra necesității sprijinirii elevilor din mediul rural prin burse sociale, aceștia fiind limitați în accesul la educație. De asemenea, se menționează inechitatea salarială a profesorilor, a căror muncă nobilă stă la baza formării profesioniștilor din diverse domenii, inclusiv politică și magistratură.
Extemporal pentru viață, un epilog, o prefață
Ultima zi de școală a fost marcată de sentimente complexe, o combinație de bucurie și melancolie. Închiderea luminii din clasă simbolizează finalul unei etape, un epilog la tot ce a fost și o prefață la ce va urma. Recunoașterea muncii depuse și a realizărilor din cei patru ani de liceu, alături de pasiunea pentru chimie, istorie și jurnalism, conturează imaginea unui tânăr mândru de parcursul său. Dorința de a fi continuat să învețe și de a fi avut mai mult timp alături de colegi și profesori reflectă atașamentul față de mediul educațional și oamenii care l-au modelat. Prezentarea a fost realizată la Colegiul Național „Mihai Eminescu” din Capitală.
Sursa: Buletin.de
