Președintele Belarusului, Aleksandr Lukașenko, a acordat în preajma finalului de an o serie de clemențe, semnând un decret de grațiere pentru 22 de persoane, majoritatea condamnate pentru infracțiuni cu caracter extremist. Această decizie, anunțată oficial marți, survine într-un context politicComplex, plin de tensiuni interne și externe, în care regimul de la Minsk menține o poziție fermă față de mișcările de opoziție și față de criticile internaționale.

### Grațierea, un gest simbolic sau al unei strategii politice?

Decizia de a grația 22 de indivizi, printre care 15 femei și 7 bărbați, a fost prezentată oficial drept o acțiune de „grațiere odată cu apropierea noului an”. În comunicatele oficiale, se menționează că 20 dintre persoanele eliberate au fost condamnate pentru infracțiuni considerate a fi de natură extremistă, calificare adesea utilizată în Belarus pentru a descrie activități ale opoziției sau ale unor grupări care se opun regimului.

Acest gest, de altfel, apare într-o perioadă în care regimul Lukașenko caută să-și întărească imaginea de lider care face concesii, chiar dacă acestea sunt percepute ca fiind menite să consolideze controlul asupra societății. Grațierea aparent meticulos aleasă, într-una dintre cele mai tensionate perioade din ultimii ani, ridică întrebări despre intențiile reale ale președintelui, cei mai mulți observatori considerând-o o mișcare menită să reducă tensiunile și să îmbunătățească imaginea în fața comunității internaționale.

### Contextul politic și social din Belarus

Regimul Lukașenko, aflat la putere de peste trei decenii, a fost frecvent criticat pentru încălcarea drepturilor omului, pentru represiuni împotriva opoziției și pentru controlul strict asupra mass-media. În ultimii ani, manifestațiile pro-democrație, în contextul alegerilor prezidențiale disputate din 2020, au fost intens reprimate, iar numeroși activiști și opozanți au fost pedepsiți sau arestați.

Grațierea recentă nu reprezintă neapărat o schimbare de politică, ci mai degrabă un cartel strategic în cadrul unui peisaj politic complex, în care Lukașenko continuă să păstreze controlul, chiar dacă încercă să arate o față mai conciliantă. În plus, fiind perioadă de sărbători, gestul poate avea și o conotație de simbolism, menită să transmită ideea de „reconciliere” și „liniște socială”.

### Reacțiile și implicațiile internaționale

Decizia lui Lukașenko a fost interpretată diferit pe scena internațională. În timp ce oficialii europeni și occidentali au exprimat unele îngrijorări cu privire la această grațiere, considerând-o insuficientă față de amploarea încălcărilor drepturilor omului, autoritățile de la Minsk au subliniat că gestul face parte din eforturile lor de a introduce un climat de „reconciliere națională”.

Este de așteptat ca această mișcare să fie folosită și în negocierile digitale și diplomatice pentru o atenuare a presiunii globale asupra Belarusului—inclusiv sancțiunile impuse de Occident în contextul crizei politice și a fraudei din alegerile prezidențiale din 2020.

Analistii politici consideră însă că, în ciuda gesturilor simbolice, Lukașenko nu și-a schimbat cu adevărat abordarea față de opoziție și față de sistemul politic autoritar. Grațierea poate fi interpretată și ca o strategie de a menține controlul, în timp ce aparent oferă fiecărei părți o pauză temporară, până la următoarea criză sau incident major.

### Ce urmează pentru Belarus?

Deși anunțul de grațiere nu pare să indice o relaxare profundă a regimului de la Minsk, el reflectă o atenție sporită a autorităților belaruse față de percepția internă și internațională. În condițiile în care tensiunile geopolitice din regiune sunt în creștere, orice gest considerat ca fiind conciliator ar putea fi folosit pentru a câștiga timp și a îmbunătăți imaginea țării.

Este dificil de spus dacă această grațiere va avea un efect durabil, pentru că situația politică din Belarus rămâne fragilă și imprevizibilă. În timp ce autoritățile încearcă să gestioneze crizele interne și internaționale, inclusiv provocările economice și sancțiunile dure, un lucru este clar: Lukașenko continuă să joace un joc al puterii, folosind fiecare oportunitate pentru a-și afirma controlul și pentru a menține status quo-ul.